ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4943/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Creditoarea B.C.R., agenția Novaci, a solicitat prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 5 București să se pronunțe o încheiere în temeiul art. 371 2 C. proc. civ., prin care să se dispună înființarea popririi asupra sumelor de bani existente, cât și a celor provenite din încasările viitoare, asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile încorporate datorate debitorului de terțul poprit B.D.R. SpA Italia, sucursala București, până la concurența sumei de 6.629.444.444 lei actualizată la data plății efective, precum și la dobânda aferentă. Prin încheierea din 17 iunie 2004, Judecătoria sector 5 București a respins cererea de încuviințare a executării silite cu motivarea că petiționara a solicitat urmărirea SC G. SRL, debitorul cedat, căruia nu-i este opozabilă cesiunea de creanță întrucât nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de dispozițiile art. 1393 C. civ.

A mai reținut prima instanță că înregistrarea cesiunii de creanță la A.E.G.R.M. nu suplinește formalitățile cerute de prevederile mai sus amintite. Sentința a fost apelată de creditoarea B.C.R. SA, agenția Novaci, iar Curtea de Apel București secția comercială prin decizia nr. 233 pronunțată la data de 25 martie 2005 a respins ca nefondate criticile aduse încheierii apreciind că instanța de fond a stabilit corect faptul că debitorului cedat SC G. SRL nu-i este opozabilă cesiunea de creanță datorită neîndeplinirii formalităților cerute de lege. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a declarat recurs creditoarea B.C.R. SA, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc.

civ., în argumentarea cărora a susținut: - Instanța competentă să soluționeze calea de atac îndreptată împotriva încheierii pronunțată de judecătorie era tribunalul și nu curtea de apel; - S-a reținut greșit că au fost încălcate dispozițiile art. 1393 C. civ., referitoare la formalitățile cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii de creanță; - Executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu public, iar actul îndeplinit în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestora este act de autoritate în conformitate cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/2000. Potrivit dispozițiilor arătate, notificarea transmisă de executorul judecătoresc cu mențiunea „procedura îndeplinită”, răspunde cerințelor de opozabilitate prevăzute de art. 1393 C. civ.

Recursul este întemeiate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire prin executare silită dacă nu se execută de bunăvoie. Instanța de executare conform secțiunii I din Cartea a V a, „Despre executarea silită”, este judecătoria, în afară de cazurile în care legea dispune altfel. În speță, dispozițiile mai sus citate au fost respectate în sensul că cererea a fost introdusă la Judecătoria sector 5 București, care s-a pronunțat prin încheierea nr. 869 din 17 iunie 2005. În ce privește însă căile de atac și instanța competentă, se constată că cererea creditoarei a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2005, așa încât la data pronunțării, era supusă căilor de atac prevăzute de lege la instanța imediat superioară, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În speță, se mai constată că deși împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, creditoarea a declarat apel, iar motivele au fost examinate în conformitate cu art. 294 și urm., prin dispozitiv s-a respins recursul așa încât este o contradicție vădită între considerente și dispozitiv în ce privește calea de atac soluționată. Pentru ambele considerente, având în vedere că recursul de față a fost promovat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, în conformitate cu art. 304 alin. (3), raportat la 312 C. proc. civ., se va admite recursul, decizia Curții de apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă Tribunalului București pentru soluționarea căii de atac. Față de considerentele precedente cea de-a doua critică ce vizează opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat nu se mai impune a fi examinată de această instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de creditoarea B.C.R. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 233, pronunțată în Camera de Consiliu din 25 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea căii de atac a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2005.