ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 75/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

17 iunie 2004 Corpul executorilor bancari și B.C.R. a solicitat încuviințarea

executării silite prin poprire asupra sumei de 6.630.138.888 lei, plus

dobânzile datorate până la data plății, sumă ce va fi actualizată până la data

plății efective, în mâinile terțului poprit SC E. SA, în baza titlului

executoriu, contractul de credit din 11 decembrie 2002 și contractul de

cesiune, prin care debitorul SC S.I. SRL este obligat la plata sumei de

6.330.138.888 lei, către B.C.R.

Judecătoria sectorului 5 prin

încheierea nr. 874 din 17 iunie 2004 a respins cererea ca neîntemeiată, motivat

de faptul că, cesiunea de creanță nu îi este opozabilă debitorului cedat,

nefiind îndeplinite formalitățile cerute de lege în sensul notificării sau

acceptării în forma autentică a cesiunii din partea debitorului este conform art.

1393 C. civ.

Împotriva acestei încheieri a

promovat apel B.C.R. criticile vizând omisiunea instanței de fond care nu s-a

pronunțat asupra unei dovezi administrate debitorul cedat fiind notificat.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 234 din 25 martie 2005 a respins apelul ca

nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de control judiciar a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat ca

neîntemeiată cererea creditoarei de executare silită a SC S.I. SRL, întrucât

cesiunea de creanță nu îi este opozabilă debitorului cedat, câtă vreme nu au

fost îndeplinite formalitățile cerute de lege în sensul notificării sau

acceptării în formă autentică din partea acestuia, conform dispozițiilor art. 1393

C. civ.

Împotriva soluției instanței de apel

a declarat recurs B.C.R. SA, sucursala Novaci, criticile vizând aspectele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că au fost

respectate dispozițiile art. 1393 C. civ. executorii judecătorești fiind

investiți să îndeplinească un serviciu public, actul îndeplinit de executorul

judecătoresc fiind un act de autoritate.

Recursul este nefondat.

Deși invocă dispozițiile pct. 3 din art.

304 C. proc. civ., recurenta nu justifică critica formulată respectiv că

hotărârea s-a dat cu încălcarea altei instanțe, în speță cererea s-a judecat

conform normelor de competență în materie de executare silită.

Cu privire la critica privind

încălcarea dispozițiilor legale se reține că potrivit art. 1393 C. civ.

cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a

notificat debitorului cesiunea, același efect având acceptarea cesiunii făcută

de debitor într-un act autentic.

Din economia textului precizat

rezultă că notificarea sau acceptarea cesiunii se face în formă autentică numai

în aceste condiții fiindu-i opozabilă debitorului cedat.

Art. 85 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999

privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare vine să întărească

această cerință fiind prevăzută imperativ obligația cesionarului să notifice în

scris cesiunea debitorului cedat, fie prin act sub semnătură privată fie prin

intermediul instanței sau prin act autentic de notarul public.

Față de cele arătate criticile

formulate urmează a fi înlăturate și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

creditoarea B.C.R. SA Târgu Jiu (succesoarea agenției Novaci) împotriva

deciziei nr. 234 din 25 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 ianuarie 2006.