ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4494/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 533 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița, secția penală, a condamnat pe inculpații: - N.F. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 –art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. A interzis drepturile prevăzute de art. 71 – art. 64 C. pen.

și art. 65 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani, după executarea pedepsei principale. Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 20 ani închisoare, cu un spor de 2 ani, în final, 22 ani închisoare. În baza art. 14 alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpat la 9.080.000 lei despăgubirii către partea civilă P.B., luând act că două monede din aur, în greutate de 6,30 gr. aur și 24 k, precum și un telefon mobil NOKIA 5110 au fost restituite. În baza art. 118 lit. b) și d) C. pen., a confiscat de la inculpat un bidon din plastic, precum și 2.150.000 lei dobândiți din săvârșirea infracțiunii.

A dedus prevenția de la 19 noiembrie 2003 la zi. - O.V. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 14 alin. (1) și (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpații O.V. și N.F., solidar, la plata sumei de 327.740.900 lei despăgubiri către partea civilă P.B. Au fost obligați ambii inculpați la cheltuieli judiciare către stat . Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în luna octombrie - noiembrie 2003, inculpatul O.V. a instigat pe inculpatul N.F. să incendieze locuința cumnatei sale, O.D., persoană cu care era într-un litigiu, având ca obiect profanarea de morminte.

În repetate rânduri, în prezența mai multor persoane, inculpatul O.V. s-a pronunțat în sensul că va da foc locuinței cumnatei sale care „va arde ca un șobolan”. Dorind să își pună în aplicare intenția, l-a instigat pe N.F. să dea foc locuinței victimei, dându-i detalii cu privire la modalitățile în care se putea pătrunde în locuința acesteia. Inculpatul N.F. a fost de acord și în noaptea de 7 octombrie 2003 și-a procurat un bidon verde din plastic și o „găletușă albă” în care a pus benzină, mergând apoi în locuința victimei O.D. Într-una din încăperi a văzut victima dormind, având lângă ea două telefoane mobile, iar la gât o mahmudea și două monede din aur pe care s-a hotărât să și le însușească.

A prins victima în mâini de cap, i-a smuls salba de la gât, moment în care aceasta s-a trezit, iar inculpatul a aruncat asupra sa cu benzină, la plecare a aprins un chibrit, declanșând un incendiu ce a determinat decesul victimei și distrugerea locuinței acesteia și a bunurilor existente. De la locul faptei, inculpatul a plecat acasă, a clătit cu apă bidonul din plastic (ce a fost găsit ulterior în locuința sa), iar „găletușa” din plastic a ars-o. Pompierii care s-au deplasat la fața locului au stabilit inițial că incendiul s-a produs datorită unui scurt circuit; ulterior, constatându-se că victima, carbonizată, nu mai avea asupra sa bijuteriile, ajungându-se la concluzia că în cauză s-a comis o infracțiune.

Cercetările au stabilit ca autor al faptei pe inculpatul N.F. care a săvârșit-o, la instigarea inculpatului O.V. Bunurile sustrase au fost în parte identificate și restituite părții civile, inculpatul amanetând o parte, iar altele, vânzându-se persoanelor audiate în cauză. Faptele au fost dovedite cu declarațiile martorilor audiați, procesul-verbal de cercetare, raportul de autopsie nr. 245/A/2003 care concluzionează în sensul că „moartea victimei a fost violentă și s-a datorat carbonizării, iar leziunile tegumentare au fost produse prin acțiunea flăcărilor”, coroborate cu recunoașterea inculpatului N.F. Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 135 din 23 martie 2005, iar apelul părții civile P.B.

a fost admis, majorând cuantumul despăgubirilor civile la care cei doi inculpați au fost obligați solidar, de la 327.740.000 lei la 480.000.000 lei. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații N.F. și O.V., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor, primul sub aspectul cuantumului pedepsei, iar al doilea, solicitând achitarea, întrucât se consideră nevinovat. Ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse. Instanța de fond și apel a apreciat în mod corect încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul N.F., vinovăția acestuia și în consecință în raport de gravitatea faptelor comise, cuantumul pedepsei rezultante. Infracțiunea comisă este de o violență deosebită, victima fiind arsă de vie, ceea ce imprimă faptei o gravitate deosebită și o periculozitate socială, de asemenea.

Inculpatul este recidivist, iar împrejurarea că a fost sincer în cursul urmăririi penale și judecății, a fost apreciată atunci când instanța nu s-a orientat spre maximul de 25 ani închisoare sau detenție pe viață, prevăzută de dispozițiile art. 176 lit. d) C. pen. Cât privește motivele invocate de inculpatul O.V., Înalta Curte va constata netemeinicia acestora în raport de probele administrate în cauză. Conflictul dintre el și O.D. era cunoscut, el afirmând repetat, în prezența martorilor O.R. și N.A. cât și a părții civile P.B., că „îi va da foc să ardă ca un șobolan”, aspect confirmat și de N.F. În mod constant, inclusiv în memoriul adresat Înaltei Curți, inculpatul N.F. a arătat în amânunt, modul în care a discutat cu inculpatul O.V., cu privire la incendiul ce avea să-l provoace, acesta din urmă indicându-i traseul ce trebuia urmat pentru a pătrunde în locuința victimei.

Mai arată că afirmațiile făcute în memoriile adresate instanței de fond și apel, în care încearcă să se disculpe, sunt la cererea inculpatului O.V., care l-a amenințat în mai multe rânduri atât pe el cât și familia. După incendiere, pentru a se disculpa, întrucât era bănuit de locuitorii comunei în care fapta s-a produs ca fiind autorul ei, a cerut procesul-verbal al pompierilor, încercând să convingă autoritățile de irealitatea susținerilor lui N.F. Testul poligraf l-a care a fost supus a concluzionat că „suspectul prezintă un comportament disimulat”. Toate aceste probe sunt de natură a concluziona vinovăția inculpatului O.V. cu privire la infracțiunea de distrugere pentru care a fost condamnat, nefiind caz de achitare, așa cum s-a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Astfel, motivul invocat în baza art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., este nefondat. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate, neconstatându-se motive care, examinare din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F., perioada arestării preventive de la 19 noiembrie 2003 la 25 iulie 2005. Cheltuielile judiciare vor fi suportate, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.F. și O.V. împotriva deciziei penale nr. 135 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F., durata reținerii și arestării preventive de la 19 noiembrie 2003 la 25 iulie 2005. Obligă recurentul inculpat N.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei noi (1.600.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei noi (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpatul O.V. la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 120 lei noi (1.200.00 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iulie 2005.