ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2872/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2872/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 9 martie

2010, (completată prin încheierile de îndreptarea a erorii materiale din 22

martie 2010 și 25 martie 2010), pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr.

5024/104/2008 s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea

formulată de părțile civile C.M.T. și C.C., în temeiul art. 337 alin. (1) și

alin. (2) C. proc. pen., ca inadmisibilă.

În baza art. 174

alin. (1) C. pen., comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., raportat la

art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F. la

25 de ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

condițiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211

alin. (1) și alin. (2) lit. b) și lit. c) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 20 de ani închisoare .

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

condițiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 25 de ani închisoare .

În baza art. 65 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., în condițiile prev. de art. 66 C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și cauza Sabău și Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., s-a computat din pedeapsă, perioada reținerii și a arestului preventiv

începând cu data de 14 iulie 2008.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit corp delict.

În baza art. 169

alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă

C.M.T. a unui lănțișor din aur în greutate de 18,5 grame (proces-verbal de

ridicare bunuri din 14 iulie 2008), a unui telefon mobil marca N.

(proces-verbal de ridicare bunuri din 14 iulie 2008) și a obiectelor de

îmbrăcăminte ale victimei, aflate în camera de corpuri delicte, în condițiile

art. 169 alin. (2) C. proc. pen.

Prin aceeași

hotărâre, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de

daune morale către părțile civile C.M.T. și C.C. - așa cum acestea s-au

constituit și la 3.200 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat

către părțile civile, precum și la 13.000 RON cheltuieli judiciare statului.,

din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Olt nr. 224/P/2008 din 2 decembrie 2008 a fost trimis în

judecată inculpatul B.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de

grav și tâlhărie prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

comb. cu art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 211 alin. (1) și

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. în fapt, s-a

reținut că, în dimineața zilei de 29 iunie 2008, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt a fost sesizat de organele de poliție că în parcul central din

orașul Corabia, județul Olt a fost descoperit cadavrul unui tânăr care ulterior

a fost identificat în persoana minorului C.I.E., în vârstă de 15 ani, cu

domiciliul în orașul Corabia, județul Olt și care prezenta multiple leziuni la

nivelul corpului.

Procedându-se la

examinarea sumară externă a cadavrului, la nivelul trunchiului și abdomenului

au fost identificate un număr de 13 plăgi create cu un obiect tăietor-înțepător

atât pe partea din față cât și pe partea din spate, iar la nivelul brațelor și

antebrațelor au fost identificate mai multe plăgi și leziuni de autoapărare.

În urma cercetărilor

s-a stabilit că persoana decedată era îmbrăcată în tricou alb, ridicat până la

nivelul pieptului, îmbibat de sânge, care prezenta înțepături corespondente

plăgilor. S-a mai stabilit că acest cadavru avea blugi de culoare albastră,

care erau prevăzuți cu o curea de culoare albă, din material textil, chiloții

de culoare neagră, cu elastic de culoare albă; în picioare purta pantofi sport

de culoare neagră. În buzunarul din partea dreaptă al pantalonilor a fost

identificată o bancnotă de 1 RON și un breloc metalic cu inscripția A.R., ce

avea atașate la el două chei de yală. Pe sol, sub cadavru, a fost găsită o

cruciuliță din metal galben.

Analizând probele

administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Victima C.I.E.

provenea dintr-o familie organizată - tatăl, C.M.T. îndeplinea funcția de

subinginer la A.N.I.F. Olt, iar mama, C.C. - era casnică ocupându-se de

creșterea și educația copiilor, respectiv a victimei și a surorii sale.

În dimineața zilei de

28 iunie 2008, în jurul orelor 9,00, părinții victimei sau deplasat în

localitatea Orlea, județul Olt pentru a ajuta părinții la treieratul grâului.

La plecare, cei doi i-au lăsat pe minorii C.I.E. și C.I. dormind în

apartamentul din orașul Corabia.

Părinții victimei

s-au reîntors în Corabia în jurul orelor 21,00 găsind atât pe victimă cât și

sora sa acasă.

În urma discuțiilor

pe care victima C.I.E. le-a avut cu tatăl său, aceasta i-a adus la cunoștință

că urmează să plece la discoteca "F.D." unde se va întâlni cu colegii

săi și de acolo, împreună, să meargă la stația C.F.R. Corabia pentru a schimba

datele de călătorie pe biletele pe care le cumpăraseră în vederea deplasării la

mare, deoarece funcționarul din cadrul stației le înmânase biletele de

călătorie pentru altă oră și pentru un alt tren.

Înainte de a pleca la

discotecă, victima i-a solicitat tatălui suma de 15 RON, însă acesta i-a dat

numai suma de 10 RON.

În jurul orelor

22,00, C.I.E. s-a îndreptat singur spre discoteca "F.D." ce se afla

pe malul stâng al Dunării și al cărei proprietar este martorul C.M. La orele

22,00 victima s-a întâlnit cu prietenii săi, P.A., C.M. și D.M.T. și s-au

deplasat pe str. C.V. - G.R. și apoi s-au îndreptat spre discoteca

"F.D.".Constatând că discoteca nu se deschisese, au luat hotărârea să

revină în oraș, iar în jurul orelor 22,30 s-au reîntors la discotecă. După ce

au intrat în discotecă, victima împreună cu martorii C.S.M., P.A. și D.M.,

conform declarațiilor acestora, au consumat câte o bere, după care victima a

comandat o altă bere, vin și coniac.

Din depoziția

martorului P.A. a rezultat că împreună cu victima au cumpărat o sticlă de vin,

după care s-au reîntors lângă un stâlp și acolo au consumat vinul.

În aceeași zi de 28

iunie 2008, inculpatul, îmbrăcat cu pantaloni tip bermude, un tricou de culoare

albastră și încălțat cu o pereche de adidas de culoare roz, a plecat pe jos

până în centrul orașului și de aici și-a continuat drumul spre discoteca

"F.D.". În timp ce se deplasa pe str. N.T., inculpatul a observat că

din căruța unor țigani a căzut un cuțit, cu mâner de aluminiu, având o lamă de

12 cm, pe care l-a luat.

Ajungând la

discotecă, inculpatul s-a întâlnit cu un prieten cu porecla "T.",

împreună cu care a stat la o masă, fiecare consumând câte 4 beri. Ulterior,

inculpatul a urcat la etajul discotecii unde se afla un bar și a consumat 150

ml coniac.

Din depoziția

martorului A.R.S. a rezultat că inculpatul B.F. a urmărit victima când juca

biliard și filându-l, a putut observa că aceasta avea asupra sa un lănțișor de

aur și un telefon mobil.

În jurul orelor 1,25,

martorul P.M.A. a fost sunat de către mama sa, care i-a solicitat să vină

acasă, ceea ce a făcut ca grupul format din victima C.I.E. și prietenii

acesteia, D.T., C.M. și G.A. să părăsească discoteca "F.D.". Victima

și prietenii săi s-au deplasat pe str. T.D., prin dreptul Supermarketului

"Ș." cu intenția de a se îndrepta spre parc.

La un moment dat

victima C.I.E. a fost apelată pe telefonul său mobil la orele 1,34, de către

martorul L.F. La aceeași oră, martora V.R. pe care victima o cunoscuse în urmă

cu câteva luni și se împrieteniseră, se afla în parc împreună cu L.F. și

prietena acestuia, timp în care i-a solicitat acestuia telefonul mobil de pe

care a apelat victima, stabilind să se întâlnească în acel parc.

C.I.E. împreună cu

martorul C.S.M., amândoi aflați sub influența băuturilor alcoolice, au intrat

în parc deplasându-se pe o alee asfaltată și, în dreptul unui sens giratoriu,

s-au întâlnit cu martora V.R. care stătea în picioare lângă o bancă. Cei trei

au hotărât să se așeze pe bancă unde au stat 10 minute și fiind deranjați de

lumina unui bec, la propunerea victimei au hotărât să meargă pe o altă bancă

unde nu exista sursă de lumină.

La un moment dat

C.I.E. le-a spus celor doi că merge în apropiere să-și facă necesitățile

fiziologice, plecând în direcția aleii pe care se face deplasarea dinspre

stația C.F.R.

În acest timp,

inculpatul B.F., în jurul orelor 2,00, se afla în barul discotecii

"F.D." și pentru că se afla în stare de ebrietate, bodyguardul

discotecii, A.R.S. l-a invitat să părăsească discoteca.

Inculpatul a plecat

din discotecă și pe traseu s-a întâlnit cu victima în prima fază în dreptul

supermarketului „Ș.", unde l-a oprit cerându-i o țigară, însă a fost

refuzat, ceea ce l-a enervat pe inculpat.

Deși fusese refuzat,

inculpatul a afirmat că a continuat să-i ceară victimei o țigară, motiv pentru

care a fost lovit de către C.I.E. cu pumn în față, după care cei doi și-au

continuat drumul în direcția zonei stației C.F.R. și a parcului.

Înainte de a pătrunde

în sensul giratoriu al parcului, inculpatul a relatat că a observat pe o bancă

doi tineri care stăteau, ulterior stabilindu-se că erau martorii V.R. și C.S.M.

Tot în acest punct al

parcului inculpatul l-a văzut pe C.I.E., care se retrăsese lângă un copac unde

a început să vomite. În timp ce victima vomita, inculpatul a scos din buzunar

cuțitul și cu acesta i-a aplicat un număr de 21 lovituri, provocându-i multiple

leziuni la nivelul gâtului, abdomenului, cordului, plămânilor.

Ca urmare a

loviturilor aplicate, victima s-a prăbușit la pământ, rămânând în poziția cu

fața în sus și la scurt timp, a decedat. Inculpatul s-a aplecat asupra corpului

victimei de unde a sustras din buzunarul pantalonilor de blugi, telefonul mobil

marca N., iar de la gât i-a sustras lănțișorul din aur. Cu prilejul cercetării

locului faptei, cruciulița din aur ce era pe lănțișor a fost găsită de organele

de urmărire penală sub capul victimei.

Înainte de a părăsi

parcul, telefonul mobil pe care îl sustrăsese de la victimă a fost apelat,

astfel că inculpatul a apăsat pe butonul de apelare și a auzit o voce de femeie

care i s-a adresat cu întrebarea "unde ești, hai numai vii?", motiv

pentru care inculpatul a închis definitiv telefonul.

La scurt timp, văzând

lipsa victimei C.I.E., martora V.R. a apelat-o de cinci ori de pe telefonul

martorului D.M.T. Constatând că victima nu mai răspunde la telefon și crezând

că acesta a plecat acasă, martorii V.R., D.M.T. și C.S.M. au luat hotărârea de

a merge la domiciliile lor.

Inculpatul B.F. a

părăsit în grabă parcul, deplasându-se spre locuința sa.

A doua zi dimineață,

respectiv pe data de 29 iunie 2008, mama inculpatului C.E. a observat că

hainele pe care le purtase fiul său, inculpatul B.F. în seara zilei de 28/19

iunie 2008 prezentau urme de sânge, astfel că l-a întrebat pe fiul său de unde

provin aceste urme de sânge, iar acesta i-a relatat că s-a bătut cu mai mulți

tineri. Cu accesată ocazie, inculpatul i-a solicitat mamei sale să-i spele

hainele.

În dimineața zilei de

30 iunie 2008, în jurul orelor 8,00, inculpatul a luat hotărârea să se

deplaseze în municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman, la domiciliul

surorii sale A.F., cu intenția de valorifica bunurile sustrase, respectiv

lănțișorul de aur și telefonul mobil. Inculpatul a reușit să vândă lănțișorul

din aur martorului D.C., iar telefonul, pe care nu a reușit să-l valorifice, a

fost luat de sora inculpatului, B.I., care a cumpărat o cartelă cosmote și un

încărcător, folosind telefonul la înregistrarea unor melodii și la filmare.

Cu ocazia

percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului, telefonul a fost depistat

de organele de poliție.

Din raportul de

constatare medico-legală din 8 august 2008, al Serviciului de Medicină Legală

al județului Olt, avizat sub nr. 132/A9 din 2 septembrie 2008 de către comisia

de control și avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova,

privind autopsia cadavrului minorului C.I.E., a rezultat că moartea acestuia a

fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unui

politraumatism cu numeroase plăgi tăiate și tăiate-înțepate, dintre care unele

penetrante în torace și abdomen, cu lezarea plămânului drept, cordului, aortei

și laringelui - hemotorax bilateral, hemoperitoneu, hemopericard minim, hematom

perineral stâng, infiltrate sanguine ale țesuturilor moi din jurul plăgilor și

excoriații, stabilindu-se că leziunile traumatice constatate la autopsie au

putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător ce poate fi cuțitul -

corp delict.

Totodată, s-a

stabilit că alcoolemia victimei, la momentul decesului, a fost de 1,25 gr.

‰

, conform buletinului

toxicologic din 1 iulie 2008 și că dintre leziunile prezentate de victimă, un

număr de 21 au fost produse prin loviri active cu cuțitul, iar 4 leziuni sunt

de autoapărare, fiind situate la nivelul antebrațului stâng.

Analizând cererea

părților civile C.M.T. și C.C., formulate prin avocat, de a se trimite cauza la

procuror în vederea extinderii procesului penal "în rem" în ceea ce

privește și alte persoane, instanța de fond a apreciat că aceasta este

inadmisibilă întrucât în conformitate cu dispoz. art. 337 alin. (2) C. proc.

pen., rap. la dispoz. art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului în cursul

judecății se poate dispune cu privire la alte persoane la cererea procurorului,

or, în cauză, reprezentantul parchetului, în mod expres a precizat că nu

formulează o astfel de cerere, întrucât din probele dosarului nu rezultă

certitudinea că la săvârșirea faptelor au participat și alte persoane.

În aceleași sens a

fost evocată Decizia nr. 6464 din 3 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, în care s-a reținut că "în lipsa cererii

procurorului, care este titularul acțiunii penale, instanța de judecată nu

poate extinde procesul penal cu privire la alte persoane".

În cea ce privește

vinovăția inculpatului, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost pe deplin

dovedită prin recunoașterea inculpatului la interogatoriu, coroborată cu

depozițiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și,

nemijlocit, în fața instanței de judecată, cu raportul de constatare

medico-legală (autopsie) din 8 august 2008 al Serviciului de medicină legală al

județului Olt - avizat sub nr. 132/A.9 din 2 septembrie 2008 de I.M.L. Craiova,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, expertiza

psihiatrică.

Totodată, instanța a

constatat că inculpatul a săvârșit faptele cu intenție în forma prevăzută de

art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. și, faptele săvârșite fiind încadrate în infracțiunile

de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175

alin. (1) lit. i) C. pen., rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și

art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispoz. art. 72 C.

pen. și anume gradul de pericol al faptelor dat de modalitatea comiterii

acestora, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat

faptele nu are antecedente penale, apreciind că față de caracterul deosebit de

grav al faptei de omor, de scopul urmărit de inculpat, constând în săvârșirea

unei tâlhării, pedepsele aplicate trebuie să fie orientate spre maximul special

prevăzut de textele incriminatorii și cu executare în regim de detenție,

pedepse care să corespundă scopului prevăzut de legiuitor pentru o mai bună

reeducare și îndreptare a inculpatului.

Cu privire la cererea

părților civile, părinții victimei C.I.E., de a le fi restituite bunurile ce au

aparținut victimei, respectiv lănțișorul de aur, telefonul mobil și bunurile de

îmbrăcăminte, instanța a apreciat-o legală, dispunând restituirea acestor

bunuri în baza dispoz. art. 169 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., numai în

condițiile prevăzute de art. 169 alin. (2) C. proc. pen., respectiv restituirea

acestora să aibă loc numai dacă prin aceasta nu se stingherește aflarea

adevărului și justei soluționării a cauzei, și cu obligația ca ce-l căruia îi

sunt restituite să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, instanța

de fond a apreciat ca întemeiată solicitarea părților civile de a obliga

inculpatul la plata unui prejudiciu nepatrimonial (daune morale), luând act că

inculpatul, prin declarația dată, a arătat că este de acord să achite aceste

despăgubiri nepatrimoniale în cuantum de 250.000 RON către părțile civile.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Olt, inculpatul B.F. și părțile civile C.M.T. și C.C.

Prin motivele de

apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a solicitat aplicarea pedepsei

detențiunii pe viață, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor

săvârșite de inculpat, violența deosebită manifestată de acesta, numărul mare

de lovituri aplicate victimei, care avea vârsta de doar 15 ani, rezonanța pe

care faptele inculpatului au avut-o în rândul comunității.

Părțile civile C.M.T.

și C.C. au formulat trei motive de apel.

În cadrul primului

motiv, au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul sentinței

cu privire la cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte

persoane, motiv pentru care au solicitat, în principal, desființarea cu

trimitere spre rejudecare, existând un caz de nulitate absolută prev.de art.

197 alin. (2) C. proc. pen.

În cadrul celui de-al

doilea motiv de apel, au arătat că, dacă se apreciază că instanța de fond s-a

pronunțat asupra cererii în considerentele sentinței, solicită trimiterea

cauzei la procuror pentru a se efectua cercetări cu privire la alte persoane,

întrucât era imposibil ca inculpatul să fi săvârșit singur fapta, având în

vedere că din declarațiile martorilor M. și S. a rezultat că victima a fost

găsită într-o poziție nefirească, că nu avea înțepături pe haine, că la locul

faptei nu s-au găsit urme de sânge, precum și faptul că cadavrul a fost spălat

în parc, apreciind că există indicii că la comiterea faptei au participat și

alte persoane în afară de inculpat.

În cadrul celui de-al

treilea motiv de apel, părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la

plata sumei de câte 250.000 RON pentru fiecare dintre părinți și majorarea

pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul B.F. a

solicitat, prin motivele de apel formulate, reindividualizarea pedepsei prin

reducerea acesteia, cu reținerea stării de provocare, întrucât nu el a inițial

conflictul, ci victima, care l-a înjurat și i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii și cu picioarele. A mai solicitat să se aibă în vedere și faptul că nu

este cunoscut cu antecedente penale și a avut anterior o conduită bună.

Cu ocazia dezbaterilor,

apărătorul din oficiu al apelantului inculpat a susținut și necesitatea

extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, apreciind că există

indicii că la comiterea faptei ar fi participat și alte persoane, însă acest

motiv de apel nu a fost susținut de inculpat, care a arătat că a comis singur

fapta și că solicită doar reținerea stării de provocare și reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt și de părțile civile C.M.T. și C.C. împotriva Sentinței penale

nr. 31 din 9 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/1

04/2008, s-a desființat, în parte, sentința penală atacată, iar în baza art. 33

lit. a) C. pen. și a art. 34 lit. b), C. pen., s-a aplicat un spor de 3 ani la

pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul urmând să execute 28 de

ani închisoare, iar în latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei

de câte 250.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile civile C.M.T. și

C.C., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin aceeași hotărâre

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva

aceleiași sentințe penale, menținându-se starea de arest a inculpatului și

deducându-se din pedeapsa aplicată prevenția la zi.

În considerentele

acestei hotărâri s-a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt

corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică

dată faptelor, fiind, de asemenea, justă.

Astfel, s-a reținut

că în noaptea de 28 iunie 2008, victima C.I.E. și inculpatul B.F. s-au întâlnit

în apropierea magazinului „S." din orașul Corabia, unde inculpatul i-a

cerut victimei o țigară și întrucât aceasta l-a refuzat, a început să o

urmărească, iar pe o alee din zona parcului orășenesc Corabia, victima, văzând

că este urmărită de inculpat, a încercat să-l lovească, iar inculpatul a scos

cuțitul pe care îl avea asupra sa și a lovit victima de mai multe ori cu

acesta, provocându-i decesul. După ce victima a căzut la pământ, inculpatul i-a

luat acesteia un telefon mobil marca N. și lănțișorul din aur de la gât.

Telefonul mobil a fost găsit la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul

inculpatului, iar lănțișorul din aur în greutate de 18 grame a fost cumpărat de

martorul D.C. de la inculpat.

S-a mai reținut că

inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în

judecată, descriind modalitatea în care a procedat și că declarațiile sale se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile

martorilor, actele medico-legale, procesele-verbale de percheziție domiciliară,

de cercetare la fața locului și de reconstituire (în care inculpatul a descris

modul în care a săvârșit faptele).

În ceea ce privește

motivul de apel formulat de părțile civile și de apărătorul din oficiu desemnat

pentru apelantul inculpat, motiv de apel ce nu a fost însă susținut de

inculpat, privind cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte

persoane, instanța de apel a apreciat că este nefondat, reținând că instanța de

fond s-a pronunțat, nu numai prin considerentele sentinței, ci și prin

dispozitiv, asupra cererii formulate de părțile civile C.M.T. și C.C. privind

extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (în acest sens, trebuie

a se observa că prin Încheierea din 22 martie 2010 s-a dispus îndreptarea

erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că în loc de

"respinge cererea formulată de inculpat" s-a trecut "respinge

cererea formulată de părțile civile", așa cum era corect).

În acest sens s-a

reținut că potrivit art. 337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu

privire la alte persoane se poate dispune de instanță numai la cererea

procurorului și doar atunci când, în cursul judecății, se descoperă date cu

privire la participarea și a unei alte persoane la comiterea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sau date cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta

inculpatului. Or, în cauză, nu au fost identificate astfel de date din care să

rezulte participarea și a altor persoane la infracțiunile comise de inculpat

(chiar și acesta declarând că a comis singur faptele), neexistând elemente

probatorii în acest sens, iar procurorul nu a cerut extinderea procesului

penal, astfel că, în mod corect instanța de fond a respins cererea de extindere

a procesului penal cu privire la alte persoane.

Pentru aceleași

considerente, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată și solicitarea

formulată de părțile civile prin motivele de apel, în sensul de a se trimite

cauza la procuror pentru a se efectua cercetări cu privire la alte persoane,

potrivit art. 337 alin. (2), rap. la art. 336 C. proc. pen., reținând că

părțile civile au realizat o interpretare greșită a disp. art. 336 C. proc.

pen. potrivit cărora, dacă procurorul cere extinderea procesului penal, însă nu

pune în mișcare acțiunea penală, instanța sesizează, prin încheiere, organul de

urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări față de alte persoane;

or, în cauză, nu aceasta este ipoteza, întrucât procurorul a declarat expres că

nu cere extinderea procesului penal.

Instanța de apel a

apreciat că pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare aplicată inculpatului

pentru infracțiunile de tâlhărie și omor deosebit de grav, este prea blândă în

raport cu faptele acestuia, chiar dacă circumstanțele personale îi sunt

favorabile inculpatului, (nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea

faptelor).

Prin urmare, a

apreciat că, față de celelalte criterii de individualizare prev.de art. 72 C.

pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, fiind vorba de o

infracțiune contra vieții persoanei, violența deosebită manifestată de

inculpat, care, în public, a urmărit victima și a omorât-o, aplicându-i 21 de

lovituri cu cuțitul, după care i-a luat bunurile de valoare ce le avea asupra

sa, dar și vârsta victimei, de numai 15 ani, ca și rezonanța deosebită pe care

faptele inculpatului le-au avut în rândul comunității din care părțile fac

parte, pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare este neîndestulătoare,

motiv pentru care a aplicat un spor de 3 ani la aceasta, inculpatul urmând să execute

28 de ani închisoare.

Totodată, instanța de

apel a considerat că nu se impune aplicarea pedepsei detențiunii pe viață,

(astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel formulate de parchet în

defavoarea inculpatului), considerându-se că, raportat Ia gravitatea faptelor,

pedeapsa de 28 de ani închisoare este suficientă și în măsură să asigure

realizarea scopului său preventiv, educativ și sancționator, în sensul disp.

art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

motivul de apel formulat de inculpat, s-a apreciat că acesta este nefondat, din

probele administrate nerezultând că acesta ar fi săvârșit faptele, fiind

provocat de victimă (de altfel inculpatul nu a prezentat pe corp urme de

violență sau leziuni, deși a afirmat că la rândul său ar fi fost lovit cu pumnii

și cu picioarele), iar pentru considerentele expuse mai sus s-a apreciat că

este neîntemeiată și solicitarea de reindividualizare a pedepsei în sensul

reducerii acesteia.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale prev.de art. 998, 999 C. civ., prin fapta

inculpatului cauzându-se părților civile un prejudiciu de ordin nepatrimonial,

constând în suferința psihică produsă ca urmare a decesului fiului lor, în

vârstă de 15 ani, instanța considerând că suma de 250.000 RON cu titlu de daune

morale pentru fiecare parte civilă, astfel cum acestea au solicitat, este

justificată și poate fi în măsură să repare acest prejudiciu.

Pentru considerentele

anterior prezentate, instanța de apel a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt și de părțile civile C.M.T. și C.C. împotriva

Sentinței penale nr. 31 din 9 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în

Dosarul nr. 5024/1 04/2008, a desființat, în parte, sentința penală atacată,

iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 34 lit. b), C. pen., a aplicat un

spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul urmând

să execute 28 de ani închisoare, iar în latură civilă, inculpatul a fost

obligat la plata sumei de câte 250.000 RON daune morale către fiecare dintre

părțile civile C.M.T. și C.C., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Prin aceeași hotărâre

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva

aceleiași sentințe penale, menținându-se starea de arest a inculpatului și

deducându-se din pedeapsa aplicată, prevenția la zi.

Împotriva aceste

hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpatul B.F. și părțile civile

C.M.T. și C.C.

În motivele de recurs

dezvoltate în memoriu și susținute oral de apărătorul acestora la termenul de

dezbateri din 18 august 2010, recurentele părți civile au reiterat criticile

privind latura penală, invocate în fața instanței de apel, solicitând admiterea

recursurilor, casarea deciziei atacate, precum și a Sentinței penale nr. 31 din

9 martie 2010 a Tribunalului Olt și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond, motivat de faptul că în cauză este incident cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanța a omis

să se pronunțe asupra unei cereri esențiale, respectiv solicitarea de sesizare

a organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la

alte persoane, formulată în temeiul art. 337 C. proc. pen., rap. la art. 336 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen.

Al doilea motiv de

casare invocat de recurentele părți civile se substituie cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și vizează

reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării acesteia.

Recurentul inculpat

nu a motivat în scris calea de atac, conform dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen., iar la termenul de judecată din 18 august 2010, apărătorul

acestuia a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei

atacate, precum și a Sentinței penale nr. 31 din 9 martie 2010 a Tribunalului

Olt și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că în

cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri

esențiale, respectiv solicitarea de sesizare a organelor de urmărire penală

pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane, formulată în

temeiul art. 337 C. proc. pen., rap. la art. 336 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen.; în susbsidiar, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și în rejudecare, să se reducă pedeapsa aplicată

inculpatului.

În ultimul cuvânt,

recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reducerea

acesteia, cu reținerea stării de provocare din partea victimei.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentele părți civile

și de recurentul inculpat, prin apărători, dar și din oficiu, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod Înalta Curte constată că

recursurile declarate de inculpatul B.F. și de părțile civile C.M.T. și C.C.

împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

În ce privește primul

motiv de recurs invocat de recurentele părți civile și susținut și de

apărătorul recurentului inculpat, se constată că motivul de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. - cunoscut în

jurisprudență și în doctrină sub noțiunea de „omisiune esențială" -

presupune fie ignorarea unei cereri esențiale pentru parte, de natură să

garanteze drepturile acesteia, fie respingerea cererii fără o motivare a cauzei

de respingere, iar omisiunea instanței trebuie să fie de natură să influențeze

soluția procesului, în sensul că în loc de condamnare, prin evaluarea cererii,

să se fi putut ajunge la achitare sau la încetarea procesului penal, la

aplicarea altei pedepse sau la o soluție esențial diferită față de cea atacată

în recurs.

În cauză, însă, condițiile impuse de acest motiv de

casare nu sunt îndeplinite pentru că prin hotărârea instanței de fond, așa cum

corect a constatat și instanța de apel, a fost soluționată cererea formulată de

părțile civile C.M.T. și C.C., prin care solicitau, în temeiul art 337 C. proc.

pen., rap. la art 336 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., sesizarea organelor de

urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane.

Astfel, prin Sentința penală nr. 31 din 9 martie 2010, (completată prin

încheierile de îndreptare a erorii materiale din 22 martie 2010 și 25 martie

2010), pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/104/2008, s-a respins

cererea formulată de părțile civile C.M.T. și C.C., în temeiul art. 337 alin.

(1) și alin. (2) C. proc. pen., ca inadmisibilă, iar în considerentele

hotărârii soluția a fost adecvat argumentată.

Astfel, potrivit art.

337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se

poate dispune de instanță numai la cererea procurorului și doar atunci când, în

cursul judecății, se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte

persoane la comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul,

sau date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană,

dar în legătură cu fapta inculpatului.

Or, în cauză, nu au

fost identificate împrejurări din care să rezulte participarea și a altor

persoane la infracțiunile comise de inculpat. În plus, inculpatul, în toate

declarațiile date în fața organelor judiciare, a susținut că a comis singur

faptele, iar procurorul, atât prin concluziile scrise dezvoltate în memoriu,

cât și în concluziile orale redate în practicaua încheierii de dezbateri din 2

martie 2010, a declarat expres că „nu înțelege să declare că își extinde

învinuirea și cu privire la alte persoane „motivat de faptul că sunt suficiente

probe la dosar din care rezultă că inculpatul B.F. este singurul autor al

crimei".

Prin urmare, în mod

corect a fost respinsă cererea părților civile de extindere a procesului penal

cu privire la alte persoane, ca inadmisibilă.

În aceste condiții,

nu se poate susține că instanța de fond a ignorat o cerere esențială pentru

părțile civile, ci, dimpotrivă a analizat-o și justificat a respins-o.

În ceea ce privește

critica privind greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit în mod

corect situația de fapt și încadrarea juridică, în raport de materialul

probator administrat în cursul urmăririi penale și în mod nemijlocit în fața

instanței, dispunând adăugarea unui spor de trei ani la pedeapsa rezultantă de

25 de ani stabilită de prima instanță.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte,

art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

în viitor săvârșirea de fapte penale.

Înalta Curte constată

că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de

împrejurările comiterii faptelor și de gravitatea deosebită a faptelor

săvârșite, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei,

aplicând un spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă.

În procesul de

cuantificare a pedepsei, în mod corect, instanța de apel a avut în vedere

gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, fiind vorba de o

infracțiune contra vieții persoanei și o infracțiune de tâlhărie, violența

deosebită manifestată de inculpat, care, în public, a urmărit victima și a

omorât-o, aplicându-i 21 de lovituri cu cuțitul, după care i-a luat bunurile de

valoare ce le avea asupra sa, dar și vârsta victimei, de numai 15 ani,

rezonanța deosebită pe care faptele inculpatului le-au avut în rândul

comunității, dar și profilul psihologic al inculpatului.

În ceea ce privește

invocarea de către inculpat a circumstanței atenuante legale a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca urmare a faptului că victima i-ar fi

spus "țigan" Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată,

nefiind întrunite cerințele textului de lege.

Așa cum rezultă din

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru existența provocării este necesară

îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fie comisă sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (victimei); provocarea

să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității persoanei

sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, nu sunt

întrunite cerințele textului de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârșirii

faptei, victima s-ar fi adresat inculpatului cu apelativul "țigan",

fapt nedovedit, această împrejurare nu justifică în niciun mod reacția extrem

de violentă a inculpatului față de victimă.

Din împrejurările

comiterii faptei și din modul în care a acționat inculpatul, nu se poate

desprinde concluzia că, în momentul săvârșirii faptei, acesta se afla într-o

puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa niciuna din

acțiunile arătate în textul de lege citat.

Dimpotrivă, probele

administrate în cauză relevă că inculpatul a fost acela care a urmărit-o pe

victimă, și, prin surprindere, a atacat-o și lovit-o, inclusiv după ce căzuse

la pământ.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că hotărârile atacate sunt temeinice și legale, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.F. și de

părțile civile C.M.T. și C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, iar

potrivit art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și

art. 381 C. proc. pen., va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive de la 14 iulie 2008 la 18 august 2010.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.F. și de părțile civile C.M.T.

și C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie

2008 la 18 august 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 august 2010.