ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2872/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 31 din 9 martie 2010, (completată prin încheierile de îndreptarea a erorii materiale din 22 martie 2010 și 25 martie 2010), pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/104/2008 s-au dispus următoarele: S-a respins cererea formulată de părțile civile C.M.T. și C.C., în temeiul art. 337 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., ca inadmisibilă. În baza art. 174 alin. (1) C. pen., comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F. la 25 de ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 20 de ani închisoare . În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare . În baza art. 65 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prev. de art. 66 C. pen.

pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cauza Sabău și Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă, perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 14 iulie 2008. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit corp delict. În baza art. 169 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă C.M.T.

a unui lănțișor din aur în greutate de 18,5 grame (proces-verbal de ridicare bunuri din 14 iulie 2008), a unui telefon mobil marca N. (proces-verbal de ridicare bunuri din 14 iulie 2008) și a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, aflate în camera de corpuri delicte, în condițiile art. 169 alin. (2) C. proc. pen. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale către părțile civile C.M.T. și C.C. - așa cum acestea s-au constituit și la 3.200 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către părțile civile, precum și la 13.000 RON cheltuieli judiciare statului., din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 224/P/2008 din 2 decembrie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul B.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., comb. cu art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. în fapt, s-a reținut că, în dimineața zilei de 29 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat de organele de poliție că în parcul central din orașul Corabia, județul Olt a fost descoperit cadavrul unui tânăr care ulterior a fost identificat în persoana minorului C.I.E., în vârstă de 15 ani, cu domiciliul în orașul Corabia, județul Olt și care prezenta multiple leziuni la nivelul corpului.

Procedându-se la examinarea sumară externă a cadavrului, la nivelul trunchiului și abdomenului au fost identificate un număr de 13 plăgi create cu un obiect tăietor-înțepător atât pe partea din față cât și pe partea din spate, iar la nivelul brațelor și antebrațelor au fost identificate mai multe plăgi și leziuni de autoapărare. În urma cercetărilor s-a stabilit că persoana decedată era îmbrăcată în tricou alb, ridicat până la nivelul pieptului, îmbibat de sânge, care prezenta înțepături corespondente plăgilor. S-a mai stabilit că acest cadavru avea blugi de culoare albastră, care erau prevăzuți cu o curea de culoare albă, din material textil, chiloții de culoare neagră, cu elastic de culoare albă; în picioare purta pantofi sport de culoare neagră.

În buzunarul din partea dreaptă al pantalonilor a fost identificată o bancnotă de 1 RON și un breloc metalic cu inscripția A.R., ce avea atașate la el două chei de yală. Pe sol, sub cadavru, a fost găsită o cruciuliță din metal galben. Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Victima C.I.E. provenea dintr-o familie organizată - tatăl, C.M.T. îndeplinea funcția de subinginer la A.N.I.F. Olt, iar mama, C.C. - era casnică ocupându-se de creșterea și educația copiilor, respectiv a victimei și a surorii sale. În dimineața zilei de 28 iunie 2008, în jurul orelor 9,00, părinții victimei sau deplasat în localitatea Orlea, județul Olt pentru a ajuta părinții la treieratul grâului.

La plecare, cei doi i-au lăsat pe minorii C.I.E. și C.I. dormind în apartamentul din orașul Corabia. Părinții victimei s-au reîntors în Corabia în jurul orelor 21,00 găsind atât pe victimă cât și sora sa acasă. În urma discuțiilor pe care victima C.I.E. le-a avut cu tatăl său, aceasta i-a adus la cunoștință că urmează să plece la discoteca "F.D." unde se va întâlni cu colegii săi și de acolo, împreună, să meargă la stația C.F.R. Corabia pentru a schimba datele de călătorie pe biletele pe care le cumpăraseră în vederea deplasării la mare, deoarece funcționarul din cadrul stației le înmânase biletele de călătorie pentru altă oră și pentru un alt tren. Înainte de a pleca la discotecă, victima i-a solicitat tatălui suma de 15 RON, însă acesta i-a dat numai suma de 10 RON.

În jurul orelor 22,00, C.I.E. s-a îndreptat singur spre discoteca "F.D." ce se afla pe malul stâng al Dunării și al cărei proprietar este martorul C.M. La orele 22,00 victima s-a întâlnit cu prietenii săi, P.A., C.M. și D.M.T. și s-au deplasat pe str. C.V. - G.R. și apoi s-au îndreptat spre discoteca "F.D.".Constatând că discoteca nu se deschisese, au luat hotărârea să revină în oraș, iar în jurul orelor 22,30 s-au reîntors la discotecă. După ce au intrat în discotecă, victima împreună cu martorii C.S.M., P.A. și D.M., conform declarațiilor acestora, au consumat câte o bere, după care victima a comandat o altă bere, vin și coniac. Din depoziția martorului P.A. a rezultat că împreună cu victima au cumpărat o sticlă de vin, după care s-au reîntors lângă un stâlp și acolo au consumat vinul.

În aceeași zi de 28 iunie 2008, inculpatul, îmbrăcat cu pantaloni tip bermude, un tricou de culoare albastră și încălțat cu o pereche de adidas de culoare roz, a plecat pe jos până în centrul orașului și de aici și-a continuat drumul spre discoteca "F.D.". În timp ce se deplasa pe str. N.T., inculpatul a observat că din căruța unor țigani a căzut un cuțit, cu mâner de aluminiu, având o lamă de 12 cm, pe care l-a luat. Ajungând la discotecă, inculpatul s-a întâlnit cu un prieten cu porecla "T.", împreună cu care a stat la o masă, fiecare consumând câte 4 beri. Ulterior, inculpatul a urcat la etajul discotecii unde se afla un bar și a consumat 150 ml coniac. Din depoziția martorului A.R.S. a rezultat că inculpatul B.F.

a urmărit victima când juca biliard și filându-l, a putut observa că aceasta avea asupra sa un lănțișor de aur și un telefon mobil. În jurul orelor 1,25, martorul P.M.A. a fost sunat de către mama sa, care i-a solicitat să vină acasă, ceea ce a făcut ca grupul format din victima C.I.E. și prietenii acesteia, D.T., C.M. și G.A. să părăsească discoteca "F.D.". Victima și prietenii săi s-au deplasat pe str. T.D., prin dreptul Supermarketului "Ș." cu intenția de a se îndrepta spre parc. La un moment dat victima C.I.E. a fost apelată pe telefonul său mobil la orele 1,34, de către martorul L.F. La aceeași oră, martora V.R. pe care victima o cunoscuse în urmă cu câteva luni și se împrieteniseră, se afla în parc împreună cu L.F.

și prietena acestuia, timp în care i-a solicitat acestuia telefonul mobil de pe care a apelat victima, stabilind să se întâlnească în acel parc. C.I.E. împreună cu martorul C.S.M., amândoi aflați sub influența băuturilor alcoolice, au intrat în parc deplasându-se pe o alee asfaltată și, în dreptul unui sens giratoriu, s-au întâlnit cu martora V.R. care stătea în picioare lângă o bancă. Cei trei au hotărât să se așeze pe bancă unde au stat 10 minute și fiind deranjați de lumina unui bec, la propunerea victimei au hotărât să meargă pe o altă bancă unde nu exista sursă de lumină. La un moment dat C.I.E. le-a spus celor doi că merge în apropiere să-și facă necesitățile fiziologice, plecând în direcția aleii pe care se face deplasarea dinspre stația C.F.R.

În acest timp, inculpatul B.F., în jurul orelor 2,00, se afla în barul discotecii "F.D." și pentru că se afla în stare de ebrietate, bodyguardul discotecii, A.R.S. l-a invitat să părăsească discoteca. Inculpatul a plecat din discotecă și pe traseu s-a întâlnit cu victima în prima fază în dreptul supermarketului „Ș.", unde l-a oprit cerându-i o țigară, însă a fost refuzat, ceea ce l-a enervat pe inculpat. Deși fusese refuzat, inculpatul a afirmat că a continuat să-i ceară victimei o țigară, motiv pentru care a fost lovit de către C.I.E. cu pumn în față, după care cei doi și-au continuat drumul în direcția zonei stației C.F.R. și a parcului. Înainte de a pătrunde în sensul giratoriu al parcului, inculpatul a relatat că a observat pe o bancă doi tineri care stăteau, ulterior stabilindu-se că erau martorii V.R.

și C.S.M. Tot în acest punct al parcului inculpatul l-a văzut pe C.I.E., care se retrăsese lângă un copac unde a început să vomite. În timp ce victima vomita, inculpatul a scos din buzunar cuțitul și cu acesta i-a aplicat un număr de 21 lovituri, provocându-i multiple leziuni la nivelul gâtului, abdomenului, cordului, plămânilor. Ca urmare a loviturilor aplicate, victima s-a prăbușit la pământ, rămânând în poziția cu fața în sus și la scurt timp, a decedat. Inculpatul s-a aplecat asupra corpului victimei de unde a sustras din buzunarul pantalonilor de blugi, telefonul mobil marca N., iar de la gât i-a sustras lănțișorul din aur. Cu prilejul cercetării locului faptei, cruciulița din aur ce era pe lănțișor a fost găsită de organele de urmărire penală sub capul victimei.

Înainte de a părăsi parcul, telefonul mobil pe care îl sustrăsese de la victimă a fost apelat, astfel că inculpatul a apăsat pe butonul de apelare și a auzit o voce de femeie care i s-a adresat cu întrebarea "unde ești, hai numai vii?", motiv pentru care inculpatul a închis definitiv telefonul. La scurt timp, văzând lipsa victimei C.I.E., martora V.R. a apelat-o de cinci ori de pe telefonul martorului D.M.T. Constatând că victima nu mai răspunde la telefon și crezând că acesta a plecat acasă, martorii V.R., D.M.T. și C.S.M. au luat hotărârea de a merge la domiciliile lor. Inculpatul B.F. a părăsit în grabă parcul, deplasându-se spre locuința sa. A doua zi dimineață, respectiv pe data de 29 iunie 2008, mama inculpatului C.E.

a observat că hainele pe care le purtase fiul său, inculpatul B.F. în seara zilei de 28/19 iunie 2008 prezentau urme de sânge, astfel că l-a întrebat pe fiul său de unde provin aceste urme de sânge, iar acesta i-a relatat că s-a bătut cu mai mulți tineri. Cu accesată ocazie, inculpatul i-a solicitat mamei sale să-i spele hainele. În dimineața zilei de 30 iunie 2008, în jurul orelor 8,00, inculpatul a luat hotărârea să se deplaseze în municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman, la domiciliul surorii sale A.F., cu intenția de valorifica bunurile sustrase, respectiv lănțișorul de aur și telefonul mobil. Inculpatul a reușit să vândă lănțișorul din aur martorului D.C., iar telefonul, pe care nu a reușit să-l valorifice, a fost luat de sora inculpatului, B.I., care a cumpărat o cartelă cosmote și un încărcător, folosind telefonul la înregistrarea unor melodii și la filmare.

Cu ocazia percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului, telefonul a fost depistat de organele de poliție. Din raportul de constatare medico-legală din 8 august 2008, al Serviciului de Medicină Legală al județului Olt, avizat sub nr. 132/A9 din 2 septembrie 2008 de către comisia de control și avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, privind autopsia cadavrului minorului C.I.E., a rezultat că moartea acestuia a fost violentă.

Ea s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unui politraumatism cu numeroase plăgi tăiate și tăiate-înțepate, dintre care unele penetrante în torace și abdomen, cu lezarea plămânului drept, cordului, aortei și laringelui - hemotorax bilateral, hemoperitoneu, hemopericard minim, hematom perineral stâng, infiltrate sanguine ale țesuturilor moi din jurul plăgilor și excoriații, stabilindu-se că leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător ce poate fi cuțitul - corp delict. Totodată, s-a stabilit că alcoolemia victimei, la momentul decesului, a fost de 1,25 gr. ‰ , conform buletinului toxicologic din 1 iulie 2008 și că dintre leziunile prezentate de victimă, un număr de 21 au fost produse prin loviri active cu cuțitul, iar 4 leziuni sunt de autoapărare, fiind situate la nivelul antebrațului stâng.

Analizând cererea părților civile C.M.T. și C.C., formulate prin avocat, de a se trimite cauza la procuror în vederea extinderii procesului penal "în rem" în ceea ce privește și alte persoane, instanța de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă întrucât în conformitate cu dispoz. art. 337 alin. (2) C. proc. pen., rap. la dispoz. art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului în cursul judecății se poate dispune cu privire la alte persoane la cererea procurorului, or, în cauză, reprezentantul parchetului, în mod expres a precizat că nu formulează o astfel de cerere, întrucât din probele dosarului nu rezultă certitudinea că la săvârșirea faptelor au participat și alte persoane.

În aceleași sens a fost evocată Decizia nr. 6464 din 3 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care s-a reținut că "în lipsa cererii procurorului, care este titularul acțiunii penale, instanța de judecată nu poate extinde procesul penal cu privire la alte persoane". În cea ce privește vinovăția inculpatului, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost pe deplin dovedită prin recunoașterea inculpatului la interogatoriu, coroborată cu depozițiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și, nemijlocit, în fața instanței de judecată, cu raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 8 august 2008 al Serviciului de medicină legală al județului Olt - avizat sub nr. 132/A.9 din 2 septembrie 2008 de I.M.L.

Craiova, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, expertiza psihiatrică. Totodată, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit faptele cu intenție în forma prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. și, faptele săvârșite fiind încadrate în infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispoz. art. 72 C. pen.

și anume gradul de pericol al faptelor dat de modalitatea comiterii acestora, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele nu are antecedente penale, apreciind că față de caracterul deosebit de grav al faptei de omor, de scopul urmărit de inculpat, constând în săvârșirea unei tâlhării, pedepsele aplicate trebuie să fie orientate spre maximul special prevăzut de textele incriminatorii și cu executare în regim de detenție, pedepse care să corespundă scopului prevăzut de legiuitor pentru o mai bună reeducare și îndreptare a inculpatului. Cu privire la cererea părților civile, părinții victimei C.I.E., de a le fi restituite bunurile ce au aparținut victimei, respectiv lănțișorul de aur, telefonul mobil și bunurile de îmbrăcăminte, instanța a apreciat-o legală, dispunând restituirea acestor bunuri în baza dispoz.

art. 169 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., numai în condițiile prevăzute de art. 169 alin. (2) C. proc. pen., respectiv restituirea acestora să aibă loc numai dacă prin aceasta nu se stingherește aflarea adevărului și justei soluționării a cauzei, și cu obligația ca ce-l căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii. De asemenea, instanța de fond a apreciat ca întemeiată solicitarea părților civile de a obliga inculpatul la plata unui prejudiciu nepatrimonial (daune morale), luând act că inculpatul, prin declarația dată, a arătat că este de acord să achite aceste despăgubiri nepatrimoniale în cuantum de 250.000 RON către părțile civile. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul B.F.

și părțile civile C.M.T. și C.C. Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a solicitat aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite de inculpat, violența deosebită manifestată de acesta, numărul mare de lovituri aplicate victimei, care avea vârsta de doar 15 ani, rezonanța pe care faptele inculpatului au avut-o în rândul comunității. Părțile civile C.M.T. și C.C. au formulat trei motive de apel. În cadrul primului motiv, au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul sentinței cu privire la cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, motiv pentru care au solicitat, în principal, desființarea cu trimitere spre rejudecare, existând un caz de nulitate absolută prev.de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. În cadrul celui de-al doilea motiv de apel, au arătat că, dacă se apreciază că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii în considerentele sentinței, solicită trimiterea cauzei la procuror pentru a se efectua cercetări cu privire la alte persoane, întrucât era imposibil ca inculpatul să fi săvârșit singur fapta, având în vedere că din declarațiile martorilor M. și S. a rezultat că victima a fost găsită într-o poziție nefirească, că nu avea înțepături pe haine, că la locul faptei nu s-au găsit urme de sânge, precum și faptul că cadavrul a fost spălat în parc, apreciind că există indicii că la comiterea faptei au participat și alte persoane în afară de inculpat. În cadrul celui de-al treilea motiv de apel, părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de câte 250.000 RON pentru fiecare dintre părinți și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul B.F. a solicitat, prin motivele de apel formulate, reindividualizarea pedepsei prin reducerea acesteia, cu reținerea stării de provocare, întrucât nu el a inițial conflictul, ci victima, care l-a înjurat și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele. A mai solicitat să se aibă în vedere și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut anterior o conduită bună. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al apelantului inculpat a susținut și necesitatea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, apreciind că există indicii că la comiterea faptei ar fi participat și alte persoane, însă acest motiv de apel nu a fost susținut de inculpat, care a arătat că a comis singur fapta și că solicită doar reținerea stării de provocare și reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de părțile civile C.M.T. și C.C. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 9 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/1 04/2008, s-a desființat, în parte, sentința penală atacată, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 34 lit. b), C. pen., s-a aplicat un spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul urmând să execute 28 de ani închisoare, iar în latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 250.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile civile C.M.T.

și C.C., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Prin aceeași hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiași sentințe penale, menținându-se starea de arest a inculpatului și deducându-se din pedeapsa aplicată prevenția la zi. În considerentele acestei hotărâri s-a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor, fiind, de asemenea, justă. Astfel, s-a reținut că în noaptea de 28 iunie 2008, victima C.I.E. și inculpatul B.F.

s-au întâlnit în apropierea magazinului „S." din orașul Corabia, unde inculpatul i-a cerut victimei o țigară și întrucât aceasta l-a refuzat, a început să o urmărească, iar pe o alee din zona parcului orășenesc Corabia, victima, văzând că este urmărită de inculpat, a încercat să-l lovească, iar inculpatul a scos cuțitul pe care îl avea asupra sa și a lovit victima de mai multe ori cu acesta, provocându-i decesul. După ce victima a căzut la pământ, inculpatul i-a luat acesteia un telefon mobil marca N. și lănțișorul din aur de la gât. Telefonul mobil a fost găsit la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului, iar lănțișorul din aur în greutate de 18 grame a fost cumpărat de martorul D.C.

de la inculpat. S-a mai reținut că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, descriind modalitatea în care a procedat și că declarațiile sale se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile martorilor, actele medico-legale, procesele-verbale de percheziție domiciliară, de cercetare la fața locului și de reconstituire (în care inculpatul a descris modul în care a săvârșit faptele). În ceea ce privește motivul de apel formulat de părțile civile și de apărătorul din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat, motiv de apel ce nu a fost însă susținut de inculpat, privind cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, instanța de apel a apreciat că este nefondat, reținând că instanța de fond s-a pronunțat, nu numai prin considerentele sentinței, ci și prin dispozitiv, asupra cererii formulate de părțile civile C.M.T.

și C.C. privind extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (în acest sens, trebuie a se observa că prin Încheierea din 22 martie 2010 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că în loc de "respinge cererea formulată de inculpat" s-a trecut "respinge cererea formulată de părțile civile", așa cum era corect). În acest sens s-a reținut că potrivit art. 337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se poate dispune de instanță numai la cererea procurorului și doar atunci când, în cursul judecății, se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sau date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului.

Or, în cauză, nu au fost identificate astfel de date din care să rezulte participarea și a altor persoane la infracțiunile comise de inculpat (chiar și acesta declarând că a comis singur faptele), neexistând elemente probatorii în acest sens, iar procurorul nu a cerut extinderea procesului penal, astfel că, în mod corect instanța de fond a respins cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane. Pentru aceleași considerente, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată și solicitarea formulată de părțile civile prin motivele de apel, în sensul de a se trimite cauza la procuror pentru a se efectua cercetări cu privire la alte persoane, potrivit art. 337 alin. (2), rap. la art. 336 C. proc.

pen., reținând că părțile civile au realizat o interpretare greșită a disp. art. 336 C. proc. pen. potrivit cărora, dacă procurorul cere extinderea procesului penal, însă nu pune în mișcare acțiunea penală, instanța sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări față de alte persoane; or, în cauză, nu aceasta este ipoteza, întrucât procurorul a declarat expres că nu cere extinderea procesului penal. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunile de tâlhărie și omor deosebit de grav, este prea blândă în raport cu faptele acestuia, chiar dacă circumstanțele personale îi sunt favorabile inculpatului, (nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor).

Prin urmare, a apreciat că, față de celelalte criterii de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, fiind vorba de o infracțiune contra vieții persoanei, violența deosebită manifestată de inculpat, care, în public, a urmărit victima și a omorât-o, aplicându-i 21 de lovituri cu cuțitul, după care i-a luat bunurile de valoare ce le avea asupra sa, dar și vârsta victimei, de numai 15 ani, ca și rezonanța deosebită pe care faptele inculpatului le-au avut în rândul comunității din care părțile fac parte, pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare este neîndestulătoare, motiv pentru care a aplicat un spor de 3 ani la aceasta, inculpatul urmând să execute 28 de ani închisoare.

Totodată, instanța de apel a considerat că nu se impune aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, (astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel formulate de parchet în defavoarea inculpatului), considerându-se că, raportat Ia gravitatea faptelor, pedeapsa de 28 de ani închisoare este suficientă și în măsură să asigure realizarea scopului său preventiv, educativ și sancționator, în sensul disp. art. 52 C. pen. În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpat, s-a apreciat că acesta este nefondat, din probele administrate nerezultând că acesta ar fi săvârșit faptele, fiind provocat de victimă (de altfel inculpatul nu a prezentat pe corp urme de violență sau leziuni, deși a afirmat că la rândul său ar fi fost lovit cu pumnii și cu picioarele), iar pentru considerentele expuse mai sus s-a apreciat că este neîntemeiată și solicitarea de reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art. 998, 999 C. civ., prin fapta inculpatului cauzându-se părților civile un prejudiciu de ordin nepatrimonial, constând în suferința psihică produsă ca urmare a decesului fiului lor, în vârstă de 15 ani, instanța considerând că suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă, astfel cum acestea au solicitat, este justificată și poate fi în măsură să repare acest prejudiciu. Pentru considerentele anterior prezentate, instanța de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de părțile civile C.M.T. și C.C.

împotriva Sentinței penale nr. 31 din 9 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/1 04/2008, a desființat, în parte, sentința penală atacată, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 34 lit. b), C. pen., a aplicat un spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul urmând să execute 28 de ani închisoare, iar în latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 250.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile civile C.M.T. și C.C., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Prin aceeași hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiași sentințe penale, menținându-se starea de arest a inculpatului și deducându-se din pedeapsa aplicată, prevenția la zi.

Împotriva aceste hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpatul B.F. și părțile civile C.M.T. și C.C. În motivele de recurs dezvoltate în memoriu și susținute oral de apărătorul acestora la termenul de dezbateri din 18 august 2010, recurentele părți civile au reiterat criticile privind latura penală, invocate în fața instanței de apel, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate, precum și a Sentinței penale nr. 31 din 9 martie 2010 a Tribunalului Olt și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, motivat de faptul că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri esențiale, respectiv solicitarea de sesizare a organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane, formulată în temeiul art. 337 C. proc.

pen., rap. la art. 336 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Al doilea motiv de casare invocat de recurentele părți civile se substituie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării acesteia. Recurentul inculpat nu a motivat în scris calea de atac, conform dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen., iar la termenul de judecată din 18 august 2010, apărătorul acestuia a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, precum și a Sentinței penale nr. 31 din 9 martie 2010 a Tribunalului Olt și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri esențiale, respectiv solicitarea de sesizare a organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane, formulată în temeiul art. 337 C. proc. pen., rap. la art. 336 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.; în susbsidiar, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului. În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reducerea acesteia, cu reținerea stării de provocare din partea victimei. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentele părți civile și de recurentul inculpat, prin apărători, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpatul B.F. și de părțile civile C.M.T. și C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, sunt nefondate pentru următoarele considerente: În ce privește primul motiv de recurs invocat de recurentele părți civile și susținut și de apărătorul recurentului inculpat, se constată că motivul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

- cunoscut în jurisprudență și în doctrină sub noțiunea de „omisiune esențială" - presupune fie ignorarea unei cereri esențiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile acesteia, fie respingerea cererii fără o motivare a cauzei de respingere, iar omisiunea instanței trebuie să fie de natură să influențeze soluția procesului, în sensul că în loc de condamnare, prin evaluarea cererii, să se fi putut ajunge la achitare sau la încetarea procesului penal, la aplicarea altei pedepse sau la o soluție esențial diferită față de cea atacată în recurs. În cauză, însă, condițiile impuse de acest motiv de casare nu sunt îndeplinite pentru că prin hotărârea instanței de fond, așa cum corect a constatat și instanța de apel, a fost soluționată cererea formulată de părțile civile C.M.T.

și C.C., prin care solicitau, în temeiul art 337 C. proc. pen., rap. la art 336 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., sesizarea organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane. Astfel, prin Sentința penală nr. 31 din 9 martie 2010, (completată prin încheierile de îndreptare a erorii materiale din 22 martie 2010 și 25 martie 2010), pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/104/2008, s-a respins cererea formulată de părțile civile C.M.T. și C.C., în temeiul art. 337 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., ca inadmisibilă, iar în considerentele hotărârii soluția a fost adecvat argumentată. Astfel, potrivit art. 337 C. proc.

pen., extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se poate dispune de instanță numai la cererea procurorului și doar atunci când, în cursul judecății, se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sau date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului. Or, în cauză, nu au fost identificate împrejurări din care să rezulte participarea și a altor persoane la infracțiunile comise de inculpat.

În plus, inculpatul, în toate declarațiile date în fața organelor judiciare, a susținut că a comis singur faptele, iar procurorul, atât prin concluziile scrise dezvoltate în memoriu, cât și în concluziile orale redate în practicaua încheierii de dezbateri din 2 martie 2010, a declarat expres că „nu înțelege să declare că își extinde învinuirea și cu privire la alte persoane „motivat de faptul că sunt suficiente probe la dosar din care rezultă că inculpatul B.F. este singurul autor al crimei". Prin urmare, în mod corect a fost respinsă cererea părților civile de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, ca inadmisibilă. În aceste condiții, nu se poate susține că instanța de fond a ignorat o cerere esențială pentru părțile civile, ci, dimpotrivă a analizat-o și justificat a respins-o.

În ceea ce privește critica privind greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, în raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în mod nemijlocit în fața instanței, dispunând adăugarea unui spor de trei ani la pedeapsa rezultantă de 25 de ani stabilită de prima instanță. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Înalta Curte constată că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei, aplicând un spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă.

În procesul de cuantificare a pedepsei, în mod corect, instanța de apel a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, fiind vorba de o infracțiune contra vieții persoanei și o infracțiune de tâlhărie, violența deosebită manifestată de inculpat, care, în public, a urmărit victima și a omorât-o, aplicându-i 21 de lovituri cu cuțitul, după care i-a luat bunurile de valoare ce le avea asupra sa, dar și vârsta victimei, de numai 15 ani, rezonanța deosebită pe care faptele inculpatului le-au avut în rândul comunității, dar și profilul psihologic al inculpatului. În ceea ce privește invocarea de către inculpat a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca urmare a faptului că victima i-ar fi spus "țigan" Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind întrunite cerințele textului de lege.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (victimei); provocarea să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. În cauză, nu sunt întrunite cerințele textului de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârșirii faptei, victima s-ar fi adresat inculpatului cu apelativul "țigan", fapt nedovedit, această împrejurare nu justifică în niciun mod reacția extrem de violentă a inculpatului față de victimă.

Din împrejurările comiterii faptei și din modul în care a acționat inculpatul, nu se poate desprinde concluzia că, în momentul săvârșirii faptei, acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa niciuna din acțiunile arătate în textul de lege citat. Dimpotrivă, probele administrate în cauză relevă că inculpatul a fost acela care a urmărit-o pe victimă, și, prin surprindere, a atacat-o și lovit-o, inclusiv după ce căzuse la pământ. Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârile atacate sunt temeinice și legale, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.F.

și de părțile civile C.M.T. și C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, iar potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2008 la 18 august 2010. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.F. și de părțile civile C.M.T. și C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2008 la 18 august 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 august 2010.