ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6253/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120

din 23 martie 2006, Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului S.V.F.,

la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. (parte

vătămată P.P., fapta din 22 decembrie 2005) și, la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (parte

vătămată G.G., fapta din 23 decembrie 2005).

S-a dedus din pedeapsă

timpul arestării preventive de la 23 decembrie 2005 și de la 28 decembrie 2005

la zi.

S-a constatat că partea

vătămată G.G. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.

În baza art. 346 C. proc.

pen. și a art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis

acțiunea civilă exercitată de partea vătămată P.P., inculpatul fiind obligat la

plata sumei de 19 milioane lei și 160 Euro.

În sfârșit inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-a reținut de instanța de fond că în noaptea de 22 decembrie 2005,

inculpatul prin violență împreună cu alte persoane au deposedat de bijuterii de

aur, telefon mobil, în valoare de 20 milioane lei, partea vătămată P.P., iar în

ziua de 23 decembrie 2005 în centrul orașului Ploiești, în aceleași condiții, a

deposedat partea vătămată G.G. de o borsetă în care se afla suma de 14 milioane

ROL și 325 euro.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate P.P. și ca atare se impune

achitarea sa și reducerea pedepsei pentru cealaltă faptă.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 159 din 17 mai 2006, a respins apelul inculpatului, ca

nefondat.

Împotriva acestei hotărâri

pronunțate de instanța de control judiciar, inculpatul a declarat recurs

reiterând motivele din apel. În principal inculpatul a cerut achitarea în ce

privește fapta de tâlhărie, parte vătămată P.P., arătând că altele sunt

persoanele făptuitoare și reducerea pedepsei pentru cea de a doua faptă.

În subsidiar, inculpatul a

cerut reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanței atenuante.

Examinând hotărârea prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., Înalta Curte constată recursul nefondat.

Apărarea vizează greșita

reținere a situației de fapt în raport de care a fost considerat autor al unei

fapte pe care nu a săvârșit-o.

Această susținere este

contrazisă de înregistrările video de pe camera instalată în incinta

benzinăriei care atestă participația efectivă a inculpatului la sustragerea cu

violență a bunurilor părții vătămate P.P., astfel încât apărarea inculpatului

care vizează achitarea este neîntemeiată și va fi înlăturată ca atare.

Cât privește critica care

vizează individualizarea pedepsei, instanța de fond și cea de apel au aplicat

corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., având

în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei (loc public), cât și

circumstanțele sale personale (o atitudine parțial sinceră, recunoscând cea de

a doua infracțiune, nerestituind prejudiciul).

În raport de aceste date,

instanțele au apreciat că, numai prin aplicarea unei pedepse privative de

libertate, se poate realiza scopul preventiv-educativ al pedepsei, nefiind

motive de reducerea acesteia.

Ca atare, nefiind motive de

casare care să fie luate în considerare din oficiu conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa arestarea preventivă la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.V.F. împotriva deciziei penale nr. 159 din 17

mai 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, reținerea de 24 ore din 23 decembrie 2005 și arestarea preventivă

de la 28 decembrie 2005, la 27 octombrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 octombrie 2006.