ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1146/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 442 din 3

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1719/P/2005, al Tribunalului Dolj,

s-a hotărât condamnarea inculpatului Ș.F.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen.,

s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 733 zile din

pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 212 din 10

aprilie 2004 a Tribunalului Dolj și s-a contopit acest rest cu prezenta

pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen.

Totodată, s-a menținut și s-a dedus

detenția de la 17 iunie 2005, la zi.

Pe latură civilă, s-a constatat că

partea vătămată S.V., nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 905.000 lei ROL.

Inculpatul a mai fost obligat și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța sentința, prima

instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest

preventiv, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin.

(1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., deoarece în ziua de

11 iunie 2005, în scopul de a face rost de bani, inculpatul a acostat pe partea

vătămată S.V. și i-a smuls de la gât o bijuterie, lănțișor și cruciuliță, părăsind

în fugă apoi locul faptei. Inculpatul a amanetat bijuteria la o casă de amanet,

iar cu ocazia cercetărilor, aceasta a fost recuperată și restituită părții

vătămate.

Instanța de fond a reținut aceeași

încadrare juridică, aceeași stare de fapt, precum și vinovăția inculpatului, pe

baza reclamației făcute de partea vătămată, pe baza procesului – verbal de

cercetare la fața locului, a contractului de amanet, a dovezii de ridicare și

predare a bijuteriei însușite și pe baza declarației martorului B.V.,

coroborate cu recunoașterile inculpatului.

Împotriva sentinței în termen a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

învederând că împotriva sa nu există probe concludente care să-l indice ca

autor al faptelor.

În concluziile orale, apărătorul

inculpatului a susținut și reținerea unor circumstanțe atenuante și deducerea

pedepsei aplicate inculpatului. Prin decizia penală nr. 387 din 5 decembrie

2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul Ș.F.A. împotriva sentinței penale sus menționate,

menținându-se starea de arest.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate

și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru o faptă pe care nu a

comis-o iar, în subsidiar, pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate,

pe care o consideră prea aspră în raport de împrejurările săvârșirii faptei, de

poziția sinceră pe care a avut-o la urmărirea penală, de faptul că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă, precum și în raport de situația

familială dificilă.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

condamnare pentru o faptă pe care inculpatul nu a comis-o, este nefondată,

participația inculpatului stabilindu-se pe baza declarațiilor martorului B.V.,

proprietarul casei de amanet unde inculpatul a depus lanțul sustras,

identificându-se cu propriul buletin, declarațiile părții vătămate, care l-a

indicat pe inculpat ca fiind cel care i-a smuls lanțul și care a recunoscut

bijuteria sustrasă dintr-un număr de 4 alte asemenea obiecte, precum și

declarațiile inculpatului prin care recunoștea că a sustras efectiv bunul, date

la urmărirea penală și în fața judecătorului care a emis mandatul de arestare

preventivă. În raport de aceste probe, simplele susțineri ale inculpatului în

sensul că a primit lanțul din aur de la o altă persoană, care este de fapt

adevăratul autor al faptei, obiect pe care apoi l-a amanetat, nu este de natură

să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus.

vizează greșita individualizare a pedepsei, instanța de fond și cea de apel au

aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei,

prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât modul și mijloacele de

săvârșire a faptei (în loc public), cât și circumstanțele sale personale (cu o

atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal, recidivist față de

condamnări repetate pentru comiterea altor infracțiuni de același gen). În

raport de aceste date, instanțele au apreciat că, numai prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate, orientată peste minimul special prevăzut de

lege, se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art.

52 C. pen., nefiind motive pentru o reducere a acesteia.

Pentru aceleași considerente, având

în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din

același cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar

în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul Ș.F.A. împotriva deciziei penale nr. 387 din 5 decembrie 2005 a

Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 17 iunie 2005 la 22 februarie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 februarie 2006.