ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4034/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

decembrie 2002, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâta S.C.D.F.E.E., filiala

Moldova, sucursala Bacău pentru a fi obligată, în conformitate cu O.U.G. nr. 63

din 28 decembrie 1998, să instituie procedura legală pentru exproprierea

terenului aferent stâlpilor de înaltă tensiune aflați pe terenul proprietatea reclamantei,

să se stabilească suprafața exactă a culoarului de trecere și a zonei de

protecție, să-i comunice toate restricțiile, să încheie cu reclamanta un acord

pentru exercitarea drepturilor de uz și servitute.

Totodată a mai solicitat ca pârâta

să propună spre conciliere și să încheie un acord cu valoarea indemnizației

anuale pe metrul pătrat pentru suprafața zonei de protecție și siguranța pentru

drepturile de uz și de servitute.

Prin sentința civilă nr. 1002 din 24

februarie 2003, Judecătoria Bacău a anulat ca insuficient timbrată acțiunea

reclamantei, dar prin decizia nr. 471 din 7 mai 2003, secția civilă a

Tribunalului Bacău, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința judecătoriei

și admițând excepția de necompetență materială a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

La Tribunalul Bacău cauza a fost

înregistrată la nr. 5812/2003, iar prin încheierea din 1 septembrie 2003, s-a

dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 4396/2003 al secției comerciale

și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău unde fusese înregistrată o

acțiune cu același conținut și între aceleași părți.

Soluționând acțiunile conexe,

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat

sentința civilă nr. 2397 din 22 septembrie 2003, prin care a respins ca

inadmisibilă acțiunea reclamantei D.M.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta D.M., iar prin decizia nr. 128 din 20 mai 2004, Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat

sentința tribunalului și reținând cauza pentru rejudecare în fond a admis

acțiunea principală și cea conexă și a obligat pârâta SC F.D.F.E.E.E.M. SA

Bacău să încheie cu reclamanta D.M., în termen de 3 luni de la pronunțare, un

acord având ca obiect următoarele:

terenul reclamantei în suprafață de 1,5 ha pentru executarea lucrărilor

prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 63/1998 și pentru

asigurarea funcționării capacității energetice;

de trecere de suprafață pe terenul reclamantei pentru accesul pârâtei la locul

de amplasare a capacității energetice;

afectată de dreptul de acces la utilitățile publice cu schița anexă;

protecție aferentă capacității energetice, amplasate pe terenul reclamantei;

siguranță aferentă aceleiași capacități energetice;

cuvenite reclamantei pentru fiecare suprafață stabilită la punctele 1 – 5 pe

durata existenței capacității energetice amplasate pe terenul proprietății

reclamantei.

Totodată a fost respins, ca

inadmisibil, capătul de cerere privind ridicarea rețelei energetice, precum și

de obligarea alternativă la instituirea procedurii legale de expropriere a

terenului aferent capacității energetice a pârâtei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că terenul situat în Onești ce constituie

proprietatea reclamantei este străbătut oblic de două rețele de înaltă tensiune

și nu poate fi utilizat eficient, așa încât părțile trebuie să încheie un acord

conform etapelor și principiilor prevăzute de art. 53 din O.U.G. nr. 63/1998.

Cu actul înregistrat la 27 iulie

2004, societatea comercială pârâtă a formulat motive de recurs, în temeiul art.

304 pct. 4, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând următoarele:

- în mod greșit s-a reținut de

instanța de apel că stâlpii de înaltă tensiune sunt situați pe terenul

reclamantei când, în realitate, sunt două proprietăți distincte deoarece

terenul de sub stâlpi aparține statului român;

- instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut întrucât reclamanta nu a solicitat încheierea acordului dintre părți

pe durată nedeterminată, așa cum s-a pronunțat curtea de apel;

- instanța nu a administrat probe

(expertize topocadastrale) care să stabilească limitele proprietăților

învecinate și dacă fundația stâlpilor electrici este inclusă în terenul

reclamantei;

- hotărârea curții de apel se

întemeiază pe un act normativ abrogat prin Legea nr. 318/2003, care a statuat

faptul că drepturile de uz, acces și servitute la capacitățile energetice se

exercită în mod gratuit.

Recursul pârâtei este întemeiat, în

sensul celor ce se vor arăta.

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta D.M. este titulara unui drept de proprietate pentru suprafața de 1,5

ha de teren extravilan situat în Onești, titlului de proprietate din 4

noiembrie 1998.

La dosarul de fond al tribunalului,

s-a mai depus o schiță din care reiese că terenul în discuție este străbătut de

două rețele de înaltă tensiune.

Susținând că datorită acestor rețele

electrice terenul său nu poate fi utilizat eficient, reclamanta a formulat

acțiune solicitând obligarea pârâtei la încheierea unui acord, în temeiul

prevederilor O.U.G. nr. 63/1998.

La data formulării acțiunii erau în

vigoare prevederile O.U.G. nr. 63/1998, iar în conformitate cu prevederile art.

53 alin. (3) din acest act normativ drepturile de uz și de servitute asupra

terenurilor proprietate privată se stabilesc prin acord între proprietarul

terenului și titularul autorizației de înființare, respectiv de funcționare, cu

stabilirea duratei, conținutului, a condițiilor și limitelor de exercitare,

precum și a despăgubirilor și indemnizației acordate proprietarului.

De asemenea, potrivit art. 53 alin.

(4) din aceeași ordonanță s-a stabilit ca, în cazul nerealizării acordului

prevăzut la alineatul 3 între titularul autorizației de înființare ori de

funcționare și proprietar, va decide instanța judecătorească competentă,

hotărârea acesteia constituind titlu pentru drepturile prevăzute la alineatul 3.

Prima critică formulată de recurentă

se referă la situația de fapt reținută de curtea de apel, pârâta susținând că,

deși rețeaua electrică străbate terenul reclamantei, terenul de sub stâlpi

aparține statului român, fiind în realitate doi proprietari.

Instanța de apel nu a fost

preocupată să elucideze acest aspect așa încât, recursul pârâtei va fi admis

conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și cauza va fi trimisă pentru

rejudecare aceleiași curți de apel care, prin administrarea unor noi probe

urmează să stabilească situația juridică a terenului și în consecință

pretențiile reclamantei.

Această primă critică este strâns

legată de acea privind administrarea probelor, recurenta susținând în mod

judicios că situația terenului poate fi stabilită printr-o expertiză

topocadastrală, care să stabilească dacă fundația stâlpilor de înaltă tensiune

este inclus sau nu în terenul proprietatea reclamantei.

Recurenta a mai susținut că, deși

reclamanta a solicitat prin acțiune doar obligarea pârâtei la încheierea unui acord,

instanța de apel a reținut că acest acord se va încheia pe durată

nedeterminată, acordând astfel mai mult decât s-a cerut și pronunțând și sub

acest aspect o hotărâre nelegală.

De altfel, restul art. 53 din O.U.G.

nr. 63/1998, care nu a fost aprobată de organul legiuitor, fiind respinsă prin

Legea nr. 380/2003) a fost greșit interpretat de instanță, deoarece ordonanța

reglementa o procedură amiabilă pentru realizarea acordului dintre părți, iar

în ipoteza nerealizării acestui acord instanța pronunța o hotărâre ce

constituia titlu.

Instanța a făcut o aplicare

incompletă a textului citat, obligând la încheierea unui acord în termen de 3

luni, fără să prevadă soluția pentru ipoteza nerealizării acestui acord așa cum

a prevăzut legiuitorul la momentul respectiv.

Cu ocazia rejudecării cauzei

instanța de apel va examina și celelalte critici formulate de pârâta –

recurentă, în raport de reglementările intervenite prin adoptarea Legii nr. 318/2003

Legea energiei electrice.

Totodată va fi menținută decizia

atacată sub aspectul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind

ridicarea rețelei electrice și de obligarea alternativă la instituirea

procedurii legale de expropriere a terenului aferent capacității energetice

aparținând pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC F.D.F.E.E.E.M., împotriva deciziei nr. 128 din 20 mai 2004 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, casează în parte

decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea acțiunilor conexe aceleiași

instanțe.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 iunie 2005.