ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 658

din 9 decembrie 2004, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul P.C. la

pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., în condițiile art. 64 C. pen., și art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat

la art. 284 C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea de

lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., privind pe partea vătămată I.C.G. și a constatat că acesta nu s-a

constituit parte civilă, aceiași constatare fiind făcută și cu privire la C.A.S.J.

Brașov.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile T.C. și T.E. suma de 20 milioane, cu titlu de daune

materiale și fiecăreia dintre acestea câte 30 milioane lei, daune morale,

respingând restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 28

octombrie 2003, victima T.M.T. și partea vătămată I.C.G. au mers într-un bar

situat pe str. Codrul Cosminului din Brașov, fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Dorind să apeleze la

serviciile unei prostituate, partea vătămată I.C.G. a luat legătura cu martorii

C.C.M. și D.A., aceștia aflându-se la o masă cu inculpatul P.C. și martorii Z.P.,

P.A., A.M.V. Neînțelegându-se cu privire la suma solicitată, partea vătămată a

revenit la masa sa și apoi a intrat într-o altercație cu inculpatul, pe care

l-a lovit cu pumnul în față.

Reușind să scape de partea

vătămată, prin împingerea acesteia, inculpatul a intenționat să formeze un

număr de telefon, moment în care a fost atacat de victima T.M.T. care l-a lovit

cu pumnul în față.

În continuare, inculpatul a

scos un cuțit și a lovit-o pe victimă de trei ori în zona toracică, iar pe

partea vătămată o dată în zona hemitoracelui drept.

Urmare a loviturilor

primite, victima a decedat la scurt timp, datorită insuficienței

cardiocirculatorii acute, consecința unei plăgi înjunghiate penetrante,

toracică și cardiacă cu interesarea ventricolului drept. Celelalte două plăgi

înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng, prima axilar anterior și a doua

axilar posterior, nu au avut legătură cu decesul.

Leziunea suferită de partea

vătămată a necesitat 12/14 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune în pericol

viața.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 61/ Ap

din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat hotărârea atacată cu

privire la temeiul coborârii pedepsei principale sub minimul special și al

constatării că persoana vătămată I.C.G. nu s-a constituit parte civilă și

rejudecând în aceste limite:

- înlocuiește art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., cu art. 76 alin. (2) C. pen. și s-a înlăturat constatarea

că partea vătămată I.C.G. nu s-a constituit parte civilă.

S-a respins apelul declarat

de inculpatul P.C. împotriva aceleiași sentințe.

În motivarea soluției, s-a

reținut că, deși a fost corect reținută scuza provocării, în cazul unor

infracțiuni grave, cum este infracțiunea de omor, reducerea pedepsei

principale, ca urmare a unor circumstanțe atenuante, se face în condițiile art.

76 alin. (2) C. pen., nefiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen.

Pe de altă parte, mențiunea

făcută de instanța de fond, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă,

este nefondată atâta timp cât, lipsa nejustificată a părții vătămate la 2

termene consecutive în fața instanței de fond este considerată drept retragere

a plângerii prealabile cu consecința stingerii ambelor acțiuni posibil de

exercitat în procesul penal.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că încadrarea

juridică corectă a faptei era în dispozițiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art.

73 lit. b) C. pen.

- în subsidiar, s-a

solicitat reducerea pedepsei până la limita minimă permisă de lege, având în

vedere contribuția majoră a victimei la comiterea infracțiunii dedusă

judecății.

Criticile formulate de

inculpat vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se însă că sunt nelegale.

Instanțele au reținut o

corectă stare de fapt și încadrare juridică a faptei, stabilind o pedeapsă în

considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

În cauză, lovind victima cu

cuțitul de trei ori în zona toracică, una din lovituri fiind în zona inimii,

inculpatul putea și trebuia să prevadă posibilitatea producerii decesului și

chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat ceea ce în plan subiectiv

justifică o infracțiune de omor și nu de loviri cauzatoare de moarte

caracterizată printr-o intenție depășită în producerea rezultatului letal, ceea

ce nu este cazul.

Acesta este considerentul

pentru care critica vizând schimbarea juridică nu poate fi primită, soluția de

condamnare pentru o infracțiune de omor calificat fiind corectă.

Nici în ce privește

individualizarea pedepsei nu se constată motive care să justifice o altă

reducere a pedepsei până la limita minimă permisă de lege.

Reținând în favoarea inculpatului

scuza provocării, instanțele au coborât mult pedeapsa sub limita minimă legală

de 15 ani închisoare, aplicând o pedeapsă de numai 7 ani închisoare.

În acest context, nu se mai

constată motive care să permită o altă reducere până la limita permisă de lege,

de 5 ani închisoare, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a comis, chiar în

condițiile provocării, o faptă gravă, de omor calificat.

Așa fiind, sunt nefondate

criticile formulate de inculpat, iar cu ocazia verificării din oficiu potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., neconstatându-se nici alte motive care

să conducă la casarea hotărârilor recurate, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 61/ Ap din

23 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 30 octombrie 2003 la 11 mai

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2005.