ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4580/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 489 din 23

septembrie 2005, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.I.A., la

pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au interzis drepturile prevăzute de

art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 2

aprilie 2005.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, în noaptea de 1 aprilie 2005, a lovit în zona feței pe

partea vătămată U.L., căreia i-a sustras telefonul mobil și suma de 2.000.000

lei.

Urmare loviturilor, partea vătămată

a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale (raportul de constatare

medico-legală nr. 1089/ E din 4 aprilie 2005).

Între inculpat și partea vătămată

erau relații de amiciție, motiv pentru care, în seara de 1 aprilie 2005, cei

doi, împreună cu martora E.M. se aflau într-un local situat în apropierea

Stației C.F.R. Predeal, consumând băuturi alcoolice.

La plecarea din local, inculpatul

împreună cu martora E.M. au urmărit partea vătămată, sustrăgându-i telefonul și

banii prin folosirea violenței.

Telefonul a fost dat martorei E.M. care

l-a oferit spre vânzare în aceeași noapte, martorului G.M.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie în infracțiunea de lovire, prin decizia penală nr. 160/ Ap din 1 iunie

2006, Curtea de Apel Brașov a respins apelul ca nefondat.

Împotriva ambelor hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, cu privire la greșita condamnare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de lovire și alte violențe.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că inculpatul a sustras prin violență telefonul și banii părții vătămate

U.L.

Susținerea inculpatului, potrivit

căreia doar a lovit partea vătămată fără însă a-i sustrage banii, nu corespunde

realității, din probe rezultând că telefonul mobil a fost luat cu intenția de

însușire, fiind dat martorei E.M. pentru a fi vândut, lucru care s-a și

întâmplat, iar banii au fost folosiți în interes propriu.

Partea vătămată, care ulterior a

susținut că ar fi dat telefonul pentru a „pune credit pe el” este în

contradicție cu aspectele relatate în plângerea inițială și cu declarația

martorei E.M.

Audiată în fața instanței de fond,

inițial martora a confirmat versiunea inculpatului, pentru ca ulterior, să

revină asupra declarației, motivând că a fost amenințată din penitenciar de

inculpat și rudele acestuia.

În raport de declarațiile martorei E.M.,

a părții vătămate U.L., martorului G.M., procesului-verbal de cercetare la fața

locului și raportului de constatare medico-legală, în mod corect ambele

instanțe au reținut încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, inculpatul

folosind violența pentru a lua un bun mobil din posesia sau detenția altuia, în

scopul de a și-l însuși pe nedrept.

În raport de natura infracțiunii

comise, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului și atitudinea sa

procesuală, pedeapsa de 7 ani aplicată corespunde criteriilor de

individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

Întrucât nu se constată motive care,

examinate din oficiu, să determine admiterea recursului, acesta urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce din pedeapsă perioada

arestării preventive de la 2 aprilie 2005 la 17 iulie 2006.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.A. împotriva

deciziei penale nr. 160/ Ap din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2005 la 17 iulie

2006.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iulie 2006.