ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1527/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1527/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 205 din 4 mai 2006, Tribunalul Constanța, în

baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor reținute în sarcina inculpatului M.D.,

din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1)

și (2) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., inculpatul fiind

condamnat,

la o pedeapsă de 4 ani închisoare după schimbarea încadrării juridice a

faptelor, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b)

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Inculpatul T.V.A. a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare,

în baza art. 211 alin. (1) și (2) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 118 C. pen., a fost confiscată în folosul statului suma de

180 RON reprezentând diferență prejudiciu neacoperit.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în

noaptea de 8 ianuarie 2005, partea vătămată C.V., având asupra sa suma de 370

RON s-a aflat într-un local din orașul Basarabi, unde a consumat băuturi

alcoolice până în jurul orelor 4,00.

Ulterior, partea vătămată s-a așezat la masa unde se aflau inculpații,

și a continuat să consume băuturi alcoolice împreună cu aceștia.

Spre dimineață, după ce inculpatul T.V.A. i-a spus inculpatului M.D. „că

îl va face pe partea vătămată”, cei doi inculpați l-au însoțit pe partea

vătămată prin zona târgului Obor, printre

liniile

ferate, inculpatul M.D. rămânând în urmă la circa 20 m

distanță, de unde

avea posibilitatea să vadă cele întâmplate. Inculpatul T.V.A. a luat un pietroi

cu care l-a amenințat pe partea vătămată și, sub imperiul amenințării, i-a luat

banii pe care partea vătămată îi mai avea asupra sa, respectiv 280 lei.

Fapta inculpatului M.D., care, în înțelegere cu celălalt inculpat a

acceptat să îl însoțească pe partea vătămată și apoi, a acceptat momentul în

care celălalt inculpat l-a tâlhărit pe partea vătămată, asigurându-i paza, a

fost caracterizată de prima instanță ca fiind complicitate la infracțiunea de

tâlhărie săvârșită de inculpatul T.V.A.

Împotriva sentinței au formulat apel inculpații, care au criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului

pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Constanța a apreciat că instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., în raport de gravitatea

faptei comise de inculpați, respectiv în timpul nopții, în loc public și

amenințând partea vătămată cu o piatră, precum și raportat la scopul

infracțiunii comise și la datele ce îi caracterizează pe cei doi inculpați.

Instanța de apel a constatat, însă, că prima instanță nu a computat din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii preventive de la 18 ianuarie 2005,

orele 16,00, astfel că, prin decizia penală nr. 227/ P din 28 noiembrie 2006,

Curtea de Apel Constanța a admis apelurile inculpaților și a dedus din

pedepsele aplicate acestora durata reținerii preventive pentru fiecare, de la

18 ianuarie 2005, orele 16,00.

Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul M.D., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal achitarea sa pe

temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., apreciind că în cauză nu s-a

făcut dovada vinovăției sale, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate,

dându-se valență sporită circumstanțelor sale personale.

Criticile recurentului corespund cazurilor

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

și 18 C. proc. pen.

Verificând hotărârea în raport de motivele invocate de recurent, ca și

din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Așa cum rezultă din întreg materialul probator, inculpatul recurent,

împreună cu inculpatul T.V.A. și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice,

împrejurare în care cei doi inculpați s-au înțeles să sustragă părții vătămate

banii pe care îi mai avea asupra sa.

La plecare cei doi l-au condus pe partea vătămată prin zone necirculate

și neluminate, inculpatul recurent rămânând în urmă la circa 20 m, de unde avea

posibilitatea să asigure paza.

În acest timp, sub amenințări, inculpatul T.V.A. l-a amenințat pe

partea vătămată cu o piatră și i-a sustras suma de bani avută asupra sa.

Actele materiale executate de inculpatul recurent sunt acte de

complicitate, de sprijinire a activității autorului infracțiunii. Inculpatul a

contribuit atât la luarea rezoluției infracționale, cât și la îndeplinirea

acesteia, prin conducerea și însoțirea părții vătămate spre un loc ferit și

asigurarea pazei în timpul săvârșirii infracțiunii de către celălalt inculpat.

Pedeapsa aplicată inculpatului, care a mai săvârșit fapte de natură

penală chiar dacă nu este recidivist, asigură o reacție proporțională cu

contribuția efectivă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii și conduita

procesuală a acestuia.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge

recursul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii preventive, din

data de 18 ianuarie 2005.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva

deciziei penale nr. 227/ P din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii din 18

ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei

cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2007.