ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

27 octombrie 2004, reclamantul Z.T. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Ilfov - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea

hotărârii nr. 3288 din 15 ianuarie 2004 și recunoașterea drepturilor sale

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost strămutat, pe criterii etnice, din județul

Durostor (Bulgaria), în România, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 1940.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2716

din 15 noiembrie 2004, a respins, ca tardivă, acțiunea reclamantului Z.T.

Pentru a hotărî, astfel

prima instanță a reținut că potrivit borderoului din 1 aprilie 2004, comunicarea

hotărârii atacate s-a făcut la această dată, iar acțiunea a fost formulată abia

la 27 octombrie 2004, cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Z.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în

esență, că în mod greșit, prima instanță a soluționat cererea, întrucât

hotărârea nr. 3288 din 15 ianuarie 2004 nu i-a fost comunicată, așa cum susține

pârâta și că la dosar nu s-a depus vreo dovadă în acest sens.

A mai arătat că a revenit cu

o cerere prin care a solicitat comunicarea hotărârii, urmare căreia la data de

27 septembrie 2004 a primit de la autoritatea pârâtă, un plic gol, sigilat.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 7

alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată,

împotriva hotărârilor de stabilire a drepturilor prevăzute de această ordonanță,

se poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data

comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Verificând actele dosarului,

se constată că pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov nu a făcut dovada legală a

comunicării hotărârii nr. 3288 din 15 ianuarie 2004, către reclamantul Z.T.

Borderoul de expediție din 1

aprilie 2004 nu reprezintă o dovadă certă că reclamantul a primit această

hotărâre, ci numai că ea a fost expediată.

Corespondența ulterioară a reclamantului

cu autoritatea pârâtă reprezintă mai de grabă un argument în sensul

neîndeplinirii cerinței legale privind comunicarea actului.

Astfel că, în lipsa unei

dovezi certe a comunicării hotărârii nr. 3288 din 15 ianuarie 2004, către

reclamant, instanța de fond a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 7 alin.

(4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată.

Pentru considerentele enunțate,

recursul se vădește fondat, urmând a fi admis, cu consecința trimiterii cauzei,

pentru judecarea în fond, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Z.T. împotriva sentinței civile nr. 2716 din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, la aceiași instanță, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2005.