ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4963/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3226 din 10

octombrie 2002, Judecătoria Slobozia a respins contestația la executare

formulată de contestatoarea debitoare SC T.G.T. SRL Slobozia, în contradictoriu

cu creditoarea B.C.R., sucursala Slobozia.

Recursurile declarate, la data de 4

martie 2003, de contestatoarea debitoare SC T.G.T. SRL Slobozia, prin

administrator judiciar R.M. și de intervenienta L.D.D.R. au fost admise de

Tribunalul Ialomița, care prin decizia civilă nr. 378 din 20 iunie 2003, a

modificat sentința de mai sus, în tot, în sensul că a admis contestația la

executare a debitoarei SC T.G.T. SRL Slobozia, împotriva formelor de executare

emise de executorul bancar P.L. (B.C.R.) în dosarul de executare, având ca

obiect executarea silită imobiliară a activului situat în Slobozia, aparținând

debitoarei, pe care le-a anulat.

Împotriva acestei soluții, P.G.P. de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare,

solicitând, în esență, respingerea recursului declarat de L.D.D.R., întrucât

partea pentru care a intervenit I.G. nu a declarat recurs, conform art. 56 C.

proc. civ., iar mandatul acordat nu-și produce efectele, depășind scopul pentru

care s-a constituit persoana juridică respectivă.

În legătură cu recursul în anulare

de față se rețin următoarele:

Din examinarea actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei se constată că litigiul de față are ca obiect

contestația la executare silită imobiliară în baza titlului executoriu,

contractul de credit bancar din 15 octombrie 1999, încheiat de creditoarea B.C.R.,

sucursala Ialomița și debitoarea SC T.G.T. SRL Slobozia, precum și contractul

de garanție bancară din 15 octombrie 1999, investite cu formulă executorie.

În desfășurarea litigiului

debitoarea SC T.G.T. SRL Slobozia inițial prin administrator I.G. a formulat

contestație la executare, făcându-și apărările, ulterior societatea intrând în

administrare judiciară prin numirea unui administrator judiciar R.M.

Având în vedere situația judiciară a

debitoarei împotriva cărei creditoarea din contractul de împrumut bancar

menționat a declanșat procedura executării silite imobiliare, prin executorul

bancar, aceasta alături de care a intervenit și L.D.D.R. au declarat recurs,

împotriva soluției de respingere a contestației la executare pronunțate de

instanța de fond.

În consecință, recursurile au fost

declarate de persoane care aveau calitate, nefiind încălcate prevederile art. 56

C. proc. civ.

Iar pe fond, soluția pronunțată în

recurs, este legală și temeinică, întrucât actele de executare silită au fost

anulate întrucât au fost comunicate debitoarei la alt sediu decât cel pe care

îl deținea.

De altfel, nu pot fi primite

criticile formulate, care se referă la eficiența mandatului primit de L.D.D.R.

de la debitoare, întrucât acesta nu contravine scopului acestei asociații de

promovare a adevărului și apărare a drepturilor omului, prin asigurarea

suportării cheltuielilor legate de consultațiile juridice și taxele legale și

întocmirea de memorii și acte către organele statului.

În această situație, se constată că

bine instanța de recurs, a examinat recursurile declarate de debitoarea

contestatoare și intervenienta în interesul său, pronunțând o soluție legală și

temeinică atât sub aspectul calității procesuale a recurentelor cât și pe

fondul cauzei.

Astfel că recursul în anulare se

privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de P.G.P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

împotriva deciziei nr. 378/ R din 30 iunie 2003 a Tribunalului Ialomița, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 24 octombrie 2005.