ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5572/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Cluj, secția civilă, sub nr. 13910 din 5 decembrie 2002, precizată

și extinsă, reclamanții F.T.D. și F.T.P. au chemat în judecată pe pârâții

Primăria municipiului Cluj Napoca, Consiliul local Cluj Napoca și Primarul

municipiului Cluj Napoca pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 5009 din

8 noiembrie 2002 emisă de Primar, a se constata nulitatea ofertei de donație

autentificată sub nr. 9657 din 22 noiembrie 1947 de Notariatul județean Cluj,

pentru nerespectarea condiției de către fostul Consiliul Popular al Județului

Cluj, a se intabula dreptul de proprietate al reclamanților conform

certificatului de moștenitor nr. 50 din 9 august 2001 asupra imobilelor din

C.F. 12555 Cluj, nr.top. 15114/1/1/2 de 2727 mp și 15114/1/1/3 de 31882 mp și a

fi obligați pârâții să elibereze terenul proprietatea reclamanților.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că nu s-a respectat de către Consiliul Popular al Județului Cluj

condiționarea donației, respectiv nu s-a eliberat autorizație de construcție.

Prin sentința civilă nr. 327 din 2

aprilie 2003, Tribunalul Cluj a respins plângerea extinsă și precizată a

reclamanților. A motivat că imobilul teren a devenit proprietatea statului în

baza contractului de donație nr. 9657/1974 înscrisă în C.F. în anul 1975, iar

prin sentința civilă nr. 9358/1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin

decizia civilă nr. 887/1999 a Tribunalului Cluj și irevocabilă prin decizia

civilă nr. 436/2000 a Curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea donatorilor

printre care și autoarei reclamaților, pentru constatarea nulității absolute a

donației reținându-se printre altele că ofertele de donație a terenurilor ce

formează și obiectul prezentului litigiu au fost acceptate prin decizia nr.

25/1975 a Consiliului Popular al Județului Cluj care a respectat condiția de

emitere de autorizații de construire.

Apreciind petitul 2 al prezentei

acțiuni ca fiind principal, iar celelalte petite accesorii acestuia, tribunalul

a reținut ca opozabilă reclamanților sentința civilă nr. 9358/1997 a

judecătoriei Cluj Napoca întrucât au fost părți în proces în calitate de

succesori ai defunctei B.A. decedată în cursul procesului din prima instanță,

precum și faptul că reclamanții nu au făcut dovada că Statul Român nu și-a

respectat obligația de emitere a unor autorizații de construire, aspect invocat

ca motiv de nulitate a donației (petitul 2 acțiune).

Considerând că nu s-a făcut dovada

că imobilele au fost preluate abuziv de stat, tribunalul a respins acțiunea,

petitul 2 ca nedovedit, iar celelalte petite conform principiului accesoriul

urmează soarta principalului.

Apelul reclamanților a fost respins

ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 104 din 18 iunie

2003, reținându-se opozabilitatea față de aceștia a sentinței civile nr. 9358

din 14 iulie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca de respingere a acțiunii în

constatarea nulității donației, definitivă și irevocabilă, ceea ce face

imposibilă obținerea unor măsuri reparatorii prin neîndeplinirea condiției impusă

de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Reclamanții au declarat recurs

invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

și cerând desființarea deciziei ca nelegală și netemeinică.

Au criticat instanța imputându-i că

prin decizia pronunțată nu a ținut seama de faptul că statul nu a respectat

condiția reală a donației, care exprima voința internă a donatorilor, respectiv

aceea ca restul de teren (aproximativ 10.000 mp) să rămână în proprietatea lor

și că, li s-a înrăutățit situația în propria lor cale de atac, prin faptul de a

considera că prin sentința civilă nr. 9358/1997 a Tribunalului Cluj s-a statuat

cu putere de lucru judecat valabilitatea donației, situație pe care tribunalul o

înlăturase prin sentința menținută în apel.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă, că

reclamanții F.T.D. și F.T.P. în calitate de moștenitori ai defunctei F.V., au

formulat notificare în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic

al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie

1989 cerând să li se restituie în natură terenul situat în municipiul Cluj

Napoca, înscris inițial în C.F. 12555, transcris în C.F. 185 și respectiv 1431

cu nr. top.15114/1/1/2 și 15114/1/1/3.

Prin dispoziția nr. 5009 din 8

noiembrie 2002 Municipiul Cluj Napoca prin Primar a respins cererea

reclamanților, cu motivarea că terenul nu face parte din categoria imobilelor

preluate abuziv, întrucât a trecut în proprietatea statului român în anul 1947

în baza ofertelor de donație autentificate, acceptate prin decizia Comitetului

Executiv al Consiliului popular al județului Cluj nr. 25 din 24 ianuarie 1975.

Art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001

prevede că, în sensul legii prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege

„imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte

normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum

și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în

constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă”.

Prin acțiunea introductivă

reclamanții au cerut anularea dispoziției nr. 5009 din 8 noiembrie 2002 emisă

de Primar.

Raportat la textul citat, aceștia

trebuiau să anexeze la notificare și respectiv la acțiunea de față o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi admis acțiunea în

anulare sau în constatarea nulității donației.

Prin urmare, anterior notificării

reclamanții trebuiau să fi obținut o hotărâre definitivă și revocabilă de

anulare sau constatare a nulității donației, ceea ce aceștia nu au făcut.

Textele de lege invocate în recurs,

respectiv pct. 7, 9 și 10 din art. 304 C. proc. civ. nu-și găsesc corespondent

în motivele de fapt formulate de recurenți, care nu pot fi luate în

considerare, având în vedere cazurile în care legea prevede că imobilele se

consideră a fi preluate abuziv.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel

Cluj prin care se reține că în speță nu sunt îndeplinite cerințele legale

pentru admiterea cererii reclamanților este corectă.

În consecință recursul urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții F.T.D. și F.T.P. împotriva deciziei nr. 104 din 18

iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.