ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5572/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, secția civilă, sub nr. 13910 din 5 decembrie 2002, precizată și extinsă, reclamanții F.T.D. și F.T.P. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Cluj Napoca, Consiliul local Cluj Napoca și Primarul municipiului Cluj Napoca pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 5009 din 8 noiembrie 2002 emisă de Primar, a se constata nulitatea ofertei de donație autentificată sub nr. 9657 din 22 noiembrie 1947 de Notariatul județean Cluj, pentru nerespectarea condiției de către fostul Consiliul Popular al Județului Cluj, a se intabula dreptul de proprietate al reclamanților conform certificatului de moștenitor nr. 50 din 9 august 2001 asupra imobilelor din C.F.

12555 Cluj, nr.top. 15114/1/1/2 de 2727 mp și 15114/1/1/3 de 31882 mp și a fi obligați pârâții să elibereze terenul proprietatea reclamanților. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că nu s-a respectat de către Consiliul Popular al Județului Cluj condiționarea donației, respectiv nu s-a eliberat autorizație de construcție. Prin sentința civilă nr. 327 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Cluj a respins plângerea extinsă și precizată a reclamanților. A motivat că imobilul teren a devenit proprietatea statului în baza contractului de donație nr. 9657/1974 înscrisă în C.F.

în anul 1975, iar prin sentința civilă nr. 9358/1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin decizia civilă nr. 887/1999 a Tribunalului Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 436/2000 a Curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea donatorilor printre care și autoarei reclamaților, pentru constatarea nulității absolute a donației reținându-se printre altele că ofertele de donație a terenurilor ce formează și obiectul prezentului litigiu au fost acceptate prin decizia nr. 25/1975 a Consiliului Popular al Județului Cluj care a respectat condiția de emitere de autorizații de construire. Apreciind petitul 2 al prezentei acțiuni ca fiind principal, iar celelalte petite accesorii acestuia, tribunalul a reținut ca opozabilă reclamanților sentința civilă nr. 9358/1997 a judecătoriei Cluj Napoca întrucât au fost părți în proces în calitate de succesori ai defunctei B.A.

decedată în cursul procesului din prima instanță, precum și faptul că reclamanții nu au făcut dovada că Statul Român nu și-a respectat obligația de emitere a unor autorizații de construire, aspect invocat ca motiv de nulitate a donației (petitul 2 acțiune). Considerând că nu s-a făcut dovada că imobilele au fost preluate abuziv de stat, tribunalul a respins acțiunea, petitul 2 ca nedovedit, iar celelalte petite conform principiului accesoriul urmează soarta principalului. Apelul reclamanților a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 104 din 18 iunie 2003, reținându-se opozabilitatea față de aceștia a sentinței civile nr. 9358 din 14 iulie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca de respingere a acțiunii în constatarea nulității donației, definitivă și irevocabilă, ceea ce face imposibilă obținerea unor măsuri reparatorii prin neîndeplinirea condiției impusă de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Reclamanții au declarat recurs invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și cerând desființarea deciziei ca nelegală și netemeinică. Au criticat instanța imputându-i că prin decizia pronunțată nu a ținut seama de faptul că statul nu a respectat condiția reală a donației, care exprima voința internă a donatorilor, respectiv aceea ca restul de teren (aproximativ 10.000 mp) să rămână în proprietatea lor și că, li s-a înrăutățit situația în propria lor cale de atac, prin faptul de a considera că prin sentința civilă nr. 9358/1997 a Tribunalului Cluj s-a statuat cu putere de lucru judecat valabilitatea donației, situație pe care tribunalul o înlăturase prin sentința menținută în apel.

Recursul este nefondat. Din actele dosarului rezultă, că reclamanții F.T.D. și F.T.P. în calitate de moștenitori ai defunctei F.V., au formulat notificare în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 cerând să li se restituie în natură terenul situat în municipiul Cluj Napoca, înscris inițial în C.F. 12555, transcris în C.F. 185 și respectiv 1431 cu nr. top.15114/1/1/2 și 15114/1/1/3.

Prin dispoziția nr. 5009 din 8 noiembrie 2002 Municipiul Cluj Napoca prin Primar a respins cererea reclamanților, cu motivarea că terenul nu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, întrucât a trecut în proprietatea statului român în anul 1947 în baza ofertelor de donație autentificate, acceptate prin decizia Comitetului Executiv al Consiliului popular al județului Cluj nr. 25 din 24 ianuarie 1975. Art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevede că, în sensul legii prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege „imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Prin acțiunea introductivă reclamanții au cerut anularea dispoziției nr. 5009 din 8 noiembrie 2002 emisă de Primar. Raportat la textul citat, aceștia trebuiau să anexeze la notificare și respectiv la acțiunea de față o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației. Prin urmare, anterior notificării reclamanții trebuiau să fi obținut o hotărâre definitivă și revocabilă de anulare sau constatare a nulității donației, ceea ce aceștia nu au făcut. Textele de lege invocate în recurs, respectiv pct. 7, 9 și 10 din art. 304 C. proc. civ. nu-și găsesc corespondent în motivele de fapt formulate de recurenți, care nu pot fi luate în considerare, având în vedere cazurile în care legea prevede că imobilele se consideră a fi preluate abuziv.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj prin care se reține că în speță nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea cererii reclamanților este corectă. În consecință recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F.T.D. și F.T.P. împotriva deciziei nr. 104 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.