ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2729/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 13 noiembrie 2003 adresată Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. București, C.M. din Alexandria, județul Teleorman, a solicitat în contradictoriu cu pârâta cooperativa U. Alexandria, revizuirea hotărârii pronunțate de instanța arbitrală menționată sub nr. 54 din 7 martie 2002. Prin încheierea din 26 februarie 2004 Curtea de Arbitraj și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Teleorman. Astfel sesizată, această din urmă instanță, a constatat la rândul său că nu are competența materială în soluționarea litigiului și prin sentința civilă nr. 628 din 9 septembrie 2004 a Secției civile și-a declinat competența în favoarea Curții de arbitraj de pe lângă A.N.C.M.

București. Totodată, constatând ivirea conflictului negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență. Prin sentința civilă nr. 28 din 21 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, soluționând conflictul în ședință publică a stabilit competența materială în judecarea cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Teleorman. Sentința menționată a fost atacată cu recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale aplicabile de către revizuientul contestator C.M. Invocând aplicarea greșită a legii în soluționarea conflictului de competență, recurentul a solicitat casarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București și trimiterea cauzei la Curtea de Arbitraj în vederea judecării cererii de revizuire.

În cauză s-a invocat totodată nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ. în soluționarea conflictului de competență. În raport de caracterul nulității invocate a cărei examinare se impune cu precădere Înalta Curte de Casație și Justiție constată: Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., instanța competentă să judece conflictul de competență ivit în condițiile art. 20, art. 22 alin. (4) din aceeași lege, este obligată să hotărască asupra competenței, în camera de consiliu, fără citarea părților. Ori în cauză, în disprețul normei legale privind judecata anume prevăzută de lege, soluționarea conflictului și regularea competenței s-a făcut în ședința publică, cu citarea părților, ceea ce conform dispozițiilor art. 105 C. proc.

civ. se sancționează cu nulitatea hotărârii. Ca urmare recursul se va admite cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 28 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea conflictului de competență. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.