ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2729/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea din 13 noiembrie 2003

adresată Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. București, C.M.

din Alexandria, județul Teleorman, a solicitat în contradictoriu cu pârâta

cooperativa U. Alexandria, revizuirea hotărârii pronunțate de instanța

arbitrală menționată sub nr. 54 din 7 martie 2002.

Prin încheierea din 26 februarie

2004 Curtea de Arbitraj și-a declinat competența materială în favoarea

Tribunalului Teleorman.

Astfel sesizată, această din urmă

instanță, a constatat la rândul său că nu are competența materială în

soluționarea litigiului și prin sentința civilă nr. 628 din 9 septembrie 2004 a

Secției civile și-a declinat competența în favoarea Curții de arbitraj de pe

lângă A.N.C.M. București.

Totodată, constatând ivirea

conflictului negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel București

în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin sentința civilă nr. 28 din 21

octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de

muncă, soluționând conflictul în ședință publică a stabilit competența

materială în judecarea cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Teleorman.

Sentința menționată a fost atacată

cu recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale aplicabile de

către revizuientul contestator C.M.

Invocând aplicarea greșită a legii

în soluționarea conflictului de competență, recurentul a solicitat casarea

hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București și trimiterea cauzei la Curtea

de Arbitraj în vederea judecării cererii de revizuire.

În cauză s-a invocat totodată

nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ. în soluționarea

conflictului de competență.

În raport de caracterul nulității

invocate a cărei examinare se impune cu precădere Înalta Curte de Casație și

Justiție constată:

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., instanța competentă să judece conflictul de competență ivit

în condițiile art. 20, art. 22 alin. (4) din aceeași lege, este obligată să

hotărască asupra competenței, în camera de consiliu, fără citarea părților.

Ori în cauză, în disprețul normei

legale privind judecata anume prevăzută de lege, soluționarea conflictului și

regularea competenței s-a făcut în ședința publică, cu citarea părților, ceea

ce conform dispozițiilor art. 105 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea

hotărârii.

Ca urmare recursul se va admite cu

consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 28 din 21 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă, pe care

o casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea conflictului

de competență.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2005.