ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3668/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35

din 7 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul M.C., împotriva rezoluției din 18 ianuarie 2005 dată în dosarul nr.

4147/II-2/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin Ordonanța din 3 noiembrie 2004 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, luată în dosarul nr. 3048/P/2004, s-a dispus,

în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g)

C. proc. pen. și cu referire la dispozițiile art. 121 alin. (1), raportat la art.

122 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul M.V.D.,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., infracțiunii de fals intelectual,

prevăzută de art. 289 din același cod, complicitate la infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.

și, în ce o privește pe N.J., pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.

291 C. pen. (fapte susținut a fi fost săvârșite în anul 1984).

Totodată, prin ordonanța

amintită, în baza dispozițiilor art. 38, raportat la art. 34 lit. d), art. 45 alin.

(1), raportat la art. 42 alin. (1), art. 209 alin. (4) C. proc. pen., s-a

dispus disjungerea cauzei și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă

Judecătoria sectorului 3 București în ce o privește pe N.J., pentru fapte

ulterioare anului 1984.

Petiționarul, la data de 7

iulie 2004, s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, el

solicitând cercetarea penală a fiicei sale N.J. și a notarului M.V.D., pentru

presupuse fapte penale susținut a fi fost comise la eliberarea și punerea în

executare a certificatului de moștenitor nr. 1836 din 17 decembrie 1984.

Soluționând plângerea,

parchetul a constatat că presupusele fapte penale din anul 1984 nu mai pot fi cercetate

întrucât a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv

prescripția, iar în ce privește uzul de fals pretins a fi fost săvârșit de N.J.,

s-a disjuns cauza.

Plângerea petentului

împotriva ordonanței menționate, nemotivată în vreun fel vizând nelegalitatea

sau netemeinicia, a fost respinsă prin Rezoluția nr. 4147/II-2/2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Instanța, analizând

plângerea petentului, formulată împotriva rezoluțiilor menționate, a constatat

că este nefondată, soluțiile procurorului fiind legale.

Împotriva hotărârii

instanței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs nemotivat nici în

scris, nici oral.

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei, se reține că într-adevăr, pentru presupusele fapte

calificate de petiționar ca fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, infracțiunea de fals intelectual și complicitate la

infracțiunea de înșelăciune (vizându-l pe notarul M.V.D., pentru fapte din anul

1984) și infracțiunea de uz de fals (vizând-o pe N.J., an 1984), s-a împlinit

termenul de prescripție, cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar

disjungerea și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria

sectorului 3 pentru N.J., pentru presupuse fapte penale ulterioare anului 1984,

constituie rezolvarea legală a plângerii petiționarului, acesta, în fapt,

necriticând soluțiile, ci doar expunând situația sa familială după deschiderea

și dezbaterea succesiunii soției decedate în anul 1979.

Verificând, din oficiu,

hotărârea recurată, se apreciază că nu există nici un caz de casare a acesteia.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul M.C. împotriva sentinței penale nr. 35 din 7

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 14 iunie 2005.