ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 25
septembrie 2003 și precizată la 17 noiembrie 2003, reclamanta C.A. a chemat în
judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea Ordinului emis de acesta, cu
nr. 1683/C din 18 iunie 2003, prin care s-a constatat suspendarea de drept din
funcția de judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș și obligarea
pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale, în sumă de
100.000 Euro.
În motivarea cererii, reclamanta a
susținut că prin ordinul menționat, odată cu constatarea suspendării de drept,
se neagă realitatea promovării sale în efective la Curtea de Apel Târgu Mureș,
deși din 1 ianuarie 1999 figurează pe statul de funcțiuni al acestei
instituții.
Prin sentința civilă nr. 604 din 23
decembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondată, acțiunea
reclamantei, reținând ca aceasta nu a contestat în fapt măsura suspendării de
drept din funcția de judecător și care face obiectul ordinului a cărui anulare
se cere.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta C.A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că în mod
greșit nu s-a reținut că prin referirea la calitatea de judecător cu grad de
curte de apel la Tribunalul Mureș, prin ordinul contestat i se refuza
recunoașterea promovării efective la Curtea de Apel Târgu Mureș.
Recursul nu este fondat.
Prin Ordinul nr. 1683/C/2003, în
temeiul dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, s-a constatat
suspendarea de drept din funcția de judecător cu grad de curte de apel la
Tribunalul Mureș a reclamantei-recurente C.A.
Solicitând anularea acestui ordin,
aceasta nu a contestat nici un moment măsura efectivă a suspendării de drept
din funcție, singura sa nemulțumire fiind legată de menționarea funcției de
judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș, ceea ce în opinia sa
constituie o negare a promovării la Curtea de Apel Târgu Mureș, intervenită la
1 ianuarie 1999.
Or, din succesiunea ordinelor emise
de Ministerul Justiției, în legătură cu încadrarea reclamantei, rezultă în mod
evident că prin Hotărârea C.S.M. nr. 41/1999, hotărâre necontestată, de altfel,
la momentul respectiv, s-a dispus transferarea acesteia de pe postul de
judecător la curtea de apel, pe un post similar la Tribunalul Mureș, unde timp
de 4 ani a ocupat, prin delegare, funcția de președinte al acestei instanțe.
Mai mult, la încetarea delegării în
această funcție, reclamanta a fost menținută în continuare ca judecător cu grad
de curte de apel, așa cum s-a dispus prin Ordinul nr. 1489/C din 20 iunie 2003,
ordin, de asemenea, necontestat.
În atare situație, legal și
temeinic, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1683/2003, s-a făcut referire
la funcția de judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș.
De altfel, reclamantei nu i-a fost
contestat acest grad pe care îl are menționat și în cartea de muncă. Faptul că
nu funcționează la Curtea de Apel Târgu Mureș reprezintă o cauză aparte ce
poate face eventual obiectul unei contestări la C.S.M., autoritatea competentă
să dispună și nicidecum nu poate fi analizată în cauza de față, neavând nici o
legătură cu măsura dispusă prin Ordinul nr. 1683/2003.
Văzând dispozițiile art. 312 C.
proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A.
împotriva sentinței civile nr. 604 din 23 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu
Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 noiembrie 2005.