ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5472/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 septembrie 2003 și precizată la 17 noiembrie 2003, reclamanta C.A. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea Ordinului emis de acesta, cu nr. 1683/C din 18 iunie 2003, prin care s-a constatat suspendarea de drept din funcția de judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale, în sumă de 100.000 Euro. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin ordinul menționat, odată cu constatarea suspendării de drept, se neagă realitatea promovării sale în efective la Curtea de Apel Târgu Mureș, deși din 1 ianuarie 1999 figurează pe statul de funcțiuni al acestei instituții.

Prin sentința civilă nr. 604 din 23 decembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând ca aceasta nu a contestat în fapt măsura suspendării de drept din funcția de judecător și care face obiectul ordinului a cărui anulare se cere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta C.A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că în mod greșit nu s-a reținut că prin referirea la calitatea de judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș, prin ordinul contestat i se refuza recunoașterea promovării efective la Curtea de Apel Târgu Mureș. Recursul nu este fondat. Prin Ordinul nr. 1683/C/2003, în temeiul dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, s-a constatat suspendarea de drept din funcția de judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș a reclamantei-recurente C.A.

Solicitând anularea acestui ordin, aceasta nu a contestat nici un moment măsura efectivă a suspendării de drept din funcție, singura sa nemulțumire fiind legată de menționarea funcției de judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș, ceea ce în opinia sa constituie o negare a promovării la Curtea de Apel Târgu Mureș, intervenită la 1 ianuarie 1999. Or, din succesiunea ordinelor emise de Ministerul Justiției, în legătură cu încadrarea reclamantei, rezultă în mod evident că prin Hotărârea C.S.M. nr. 41/1999, hotărâre necontestată, de altfel, la momentul respectiv, s-a dispus transferarea acesteia de pe postul de judecător la curtea de apel, pe un post similar la Tribunalul Mureș, unde timp de 4 ani a ocupat, prin delegare, funcția de președinte al acestei instanțe.

Mai mult, la încetarea delegării în această funcție, reclamanta a fost menținută în continuare ca judecător cu grad de curte de apel, așa cum s-a dispus prin Ordinul nr. 1489/C din 20 iunie 2003, ordin, de asemenea, necontestat. În atare situație, legal și temeinic, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1683/2003, s-a făcut referire la funcția de judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Mureș. De altfel, reclamantei nu i-a fost contestat acest grad pe care îl are menționat și în cartea de muncă. Faptul că nu funcționează la Curtea de Apel Târgu Mureș reprezintă o cauză aparte ce poate face eventual obiectul unei contestări la C.S.M., autoritatea competentă să dispună și nicidecum nu poate fi analizată în cauza de față, neavând nici o legătură cu măsura dispusă prin Ordinul nr. 1683/2003.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinței civile nr. 604 din 23 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.