ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5508/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Timișoara, reclamanta SC C. SA Giarmata Vii a chemat în judecată Agenția

Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția

Regională Vamală Timișoara, pentru ca instanța să dispună anularea actelor

încheiate de pârâte și exonerarea de la plata sumelor reprezentând T.V.A.,

dobânzi și penalități.

În motivarea cererii a arătat faptul

că pârâtele, în mod greșit, au stabilit sumele contestate a fi datorate,

întrucât piesele importate sunt exonerate de la plata taxelor vamale.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 122 din 4

aprilie 2005, a respins cererea reclamantei, motivat de faptul că, deși

reclamanta a importat în regim de leasing, piesele aflate în litigiu, pentru că

acestea s-au uzat și au necesitat reparații sau înlocuirea cu alte piese pentru

aeronave, reclamanta a efectuat operațiuni de export a acestora, ceea ce a

determinat aplicarea regimului vamal corespunzător operațiunii efectuate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, criticând soluția instanței de fond, ca nelegală

și netemeinică, întrucât instanța de fond a lăsat nesoluționată cererea

principală formulată și s-a pronunțat numai pe cererea de suspendare a

executării actelor atacate.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul

formulat și urmează a-l admite, dispunând casarea hotărârii pronunțate și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele

ce urmează:

Curtea, analizând excepția de

tardivitate invocată, apreciază în termen acest recurs și respinge excepția,

având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și art. 301 C. proc. civ.

Constatând faptul că instanța de

fond nu s-a pronunțat pe cererea formulată de reclamantă, cu privire la fondul

pricinii deduse judecății, în ceea ce privește legalitatea/nelegalitatea

deciziei nr. 399 din 30 decembrie 2004, a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală și a procesului-verbal nr. 30451 din data de 17 noiembrie 2004, al

Direcției Regionale Vamale Timișoara, în temeiul dispozițiilor prevăzute de

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile prevăzute

de art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va trimite cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Instanța de fond trebuie să aibă în

vedere dispozițiile prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru a

preveni orice greșeală în aflarea adevărului și va dispune administrarea

probelor necesare soluționării cauzei, inclusiv a expertizei contabile, singura

în măsură să elucideze natura sumelor achitate de reclamantă în temeiul

contractului de servicii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC C. SA

Giarmata Vii împotriva sentinței civile nr. 122 din 4 aprilie 2005, a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.