ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5617/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul O.Ș. a chemat în

judecată Ministerul Economiei și Comerțului, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu acesta, să dispună anularea Ordinului nr. 149 din 24

februarie 2005, emis de pârât și obligarea acestuia să-l reintegreze în funcția

de director al Biroului Român de Metrologie Legală și să-i plătească

despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite până la data reintegrării

efective, sumele fiind actualizate în raport cu indicele de inflație la data

plății.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că prin Ordinul nr. 87 din 26 mai 2000 a fost eliberat din funcția de

Director general al Biroului Român de Metrologie Legală, măsură care a fost

anulată prin sentința civilă nr. 1758/2000, a Curții de Apel București, rămasă

irevocabilă prin respingerea recursului.

A mai arătat că în urma declanșării

executării silite a fost emis Ordinul nr. 148/2005 care a fost urmat de Ordinul

nr. 149/2005, însă ambele ordine i-au fost comunicate în aceeași zi, iar

motivarea ordinului atacat nu corespunde realității.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 970 din

24 mai 2005, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către

pârât și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

Ordinului nr. 149/2005 al Ministerului Economiei și Comerțului.

Totodată, a obligat pârâtul să-i

plătească reclamantului, despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente

funcției de Director al Biroului Român de Metrologie Legală, începând cu data

emiterii ordinului anulat și până la data reintegrării efective în această

funcție, indexate în raport cu indicele de inflație la data plății, cu

reținerea și virarea către buget, a sumelor datorate bugetului statului.

De asemenea, pârâtul a fost obligat

să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantului și a

respins, ca fără obiect, capătul de cerere privind reintegrarea în funcție.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că excepția autorității lucrului judecat invocată de pârât

nu poate fi primită, deoarece între cele două cauze nu există identitate de

obiect.

Referitor la fondul cauzei, a

reținut că Ordinul nr. 149/2005 este nelegal, pentru că eliberarea

reclamantului din funcție s-a făcut în afara cadrului prevăzut de art. 84 alin.

(4) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Economiei și

Comerțului.

Recurentul a susținut, în esență, că

instanța a anulat un ordin care își încetase aplicabilitatea (nr. 149/2005).

De asemenea, a susținut că în mod

greșit instanța a dispus obligarea la plata despăgubirilor salariale, deoarece

Ordinul nr. 204/2005, de numire a reclamantului în funcția de director general

al Biroului Român de Metrologie Legală a avut la bază sentința civilă nr.

1758/2000 care deja obliga Ministerul Economiei și Comerțului să facă acest

lucru.

Referitor la cererea privind

efectuarea mențiunilor cuvenite în cartea de muncă a reclamantului, s-a susținut

că instanța nu precizează data la care trebuie făcute aceste mențiuni.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor

art. 84 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorității sau

instituției publice va dispune eliberarea din funcția publică prin act

administrativ, pentru motive neimputabile funcționarului public, în următoarele

cazuri:

a) autoritatea sau instituția

publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată în altă localitate, iar

funcționarul nu este de acord să o urmeze;

b) autoritatea sau instituția își

reduce personalul ca urmare a reorganizării;

c) ca urmare a admiterii cererii de

reintegrare a unui funcționar destituit sau eliberat nelegal;

d) pentru incompetență profesională;

e) funcționarul nu mai îndeplinește

condiția prevăzută de art. 50 lit. g);

f) starea sănătății fizice sau

psihice.

În speță, eliberarea reclamantului

din funcție s-a făcut în afara cadrului legal prevăzut de art. 84 alin. (4) din

Legea nr. 188/1999, motivarea că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de

lege pentru ocuparea funcției de director, nefiind întemeiată.

Nici susținerea pârâtului, potrivit

căreia dispozițiile Legii nr. 188/1999 s-ar fi aplicat numai dacă reclamantul

ar fi fost numit, ci nu reîncadrat, nu poate fi reținută, întrucât reîncadrarea

s-a făcut urmare a unui ordin anterior de eliberare din funcție, raportului său

de serviciu fiindu-i aplicabilă legislația funcționarilor publici.

Față de cele ce preced, se constată

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, dispunând

anularea ordinului atacat, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri către

reclamant și respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind

reintegrarea în funcție, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Economiei și Comerțului împotriva sentinței civile nr. 970 din 24

mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.