ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5617/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul O.Ș. a chemat în judecată Ministerul Economiei și Comerțului, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea Ordinului nr. 149 din 24 februarie 2005, emis de pârât și obligarea acestuia să-l reintegreze în funcția de director al Biroului Român de Metrologie Legală și să-i plătească despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite până la data reintegrării efective, sumele fiind actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin Ordinul nr. 87 din 26 mai 2000 a fost eliberat din funcția de Director general al Biroului Român de Metrologie Legală, măsură care a fost anulată prin sentința civilă nr. 1758/2000, a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.

A mai arătat că în urma declanșării executării silite a fost emis Ordinul nr. 148/2005 care a fost urmat de Ordinul nr. 149/2005, însă ambele ordine i-au fost comunicate în aceeași zi, iar motivarea ordinului atacat nu corespunde realității. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 970 din 24 mai 2005, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârât și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Ordinului nr. 149/2005 al Ministerului Economiei și Comerțului.

Totodată, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului, despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției de Director al Biroului Român de Metrologie Legală, începând cu data emiterii ordinului anulat și până la data reintegrării efective în această funcție, indexate în raport cu indicele de inflație la data plății, cu reținerea și virarea către buget, a sumelor datorate bugetului statului. De asemenea, pârâtul a fost obligat să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantului și a respins, ca fără obiect, capătul de cerere privind reintegrarea în funcție. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că excepția autorității lucrului judecat invocată de pârât nu poate fi primită, deoarece între cele două cauze nu există identitate de obiect.

Referitor la fondul cauzei, a reținut că Ordinul nr. 149/2005 este nelegal, pentru că eliberarea reclamantului din funcție s-a făcut în afara cadrului prevăzut de art. 84 alin. (4) din Legea nr. 188/1999. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Economiei și Comerțului. Recurentul a susținut, în esență, că instanța a anulat un ordin care își încetase aplicabilitatea (nr. 149/2005). De asemenea, a susținut că în mod greșit instanța a dispus obligarea la plata despăgubirilor salariale, deoarece Ordinul nr. 204/2005, de numire a reclamantului în funcția de director general al Biroului Român de Metrologie Legală a avut la bază sentința civilă nr. 1758/2000 care deja obliga Ministerul Economiei și Comerțului să facă acest lucru.

Referitor la cererea privind efectuarea mențiunilor cuvenite în cartea de muncă a reclamantului, s-a susținut că instanța nu precizează data la care trebuie făcute aceste mențiuni. Recursul este nefondat. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorității sau instituției publice va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, pentru motive neimputabile funcționarului public, în următoarele cazuri: a) autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată în altă localitate, iar funcționarul nu este de acord să o urmeze; b) autoritatea sau instituția își reduce personalul ca urmare a reorganizării; c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a unui funcționar destituit sau eliberat nelegal; d) pentru incompetență profesională; e) funcționarul nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 50 lit. g); f) starea sănătății fizice sau psihice.

În speță, eliberarea reclamantului din funcție s-a făcut în afara cadrului legal prevăzut de art. 84 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, motivarea că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru ocuparea funcției de director, nefiind întemeiată. Nici susținerea pârâtului, potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 188/1999 s-ar fi aplicat numai dacă reclamantul ar fi fost numit, ci nu reîncadrat, nu poate fi reținută, întrucât reîncadrarea s-a făcut urmare a unui ordin anterior de eliberare din funcție, raportului său de serviciu fiindu-i aplicabilă legislația funcționarilor publici. Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, dispunând anularea ordinului atacat, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri către reclamant și respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind reintegrarea în funcție, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Comerțului împotriva sentinței civile nr. 970 din 24 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.