ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 noiembrie 2004, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea hotărârii emisă de acesta, H.G. nr. 1535/2004, privind deschiderea consulatelor generale ale României la Vrsac - Serbia și Muntenegru, Sevilia - Regatul Spaniei și a agenților consulare la Trieste și Torino și Republica Italiană. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că hotărârea este nelegală, fiind emisă anterior decretului prezidențial de înființare a prevederilor de Lege nr. 37/1991. În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, Ministerul Afacerilor Externe care a solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii, ca fiind lipsită de interes, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 707 din 15 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca fiind lipsită de interes, reținând pentru aceasta că reclamantul nu a făcut dovada interesului legitim personal și cu atât mai puțin, a vătămării. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, S.Ș., motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut, în esență, că hotărârea Curții de Apel București se află în contradicție cu Normele constituționale ce recunosc dreptul oricărui cetățean de a se adresa justiției, pentru apărarea drepturilor sale și a intereselor legitime. În opinia recurentului, acest interes legitim trebuie coroborat cu dreptul constituțional de acces la informațiile de interes public, astfel încât în măsura în care acestea nu sunt corecte, să permită cetățeanului să se adreseze instanțelor de judecată.

Astfel fiind și cum în cauză H.G. nr. 1535/2004 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 37/1991, interesul anulării ei este evident. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la momentul sesizării instanței de contencios, de către reclamant: „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Dispoziția ca atare a căpătat o semnificație mai largă ca urmare a modificării Constituției care, potrivit art. 21, consacră principiul după care „orice persoană se poate adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”. Cu alte cuvinte, în sensul acestui text, instanța de contencios administrativ trebuie să se pronunțe și prin prisma interesului legitim, nu doar a dreptului subiectiv. Cum, însă, în dreptul public, conceptul de drept subiectiv îl implică și pe cel de interes legitim, existența acestuia din urmă și eventuala sa vătămare nu pot fi analizate în absența dreptului subiectiv preexistent, pe care legea îl recunoaște și pe care autoritatea administrativă este obligată să-l respecte.

Astfel fiind și având în vedere obiectul cererii reclamantului, legal și temeinic, Curtea de Apel București a apreciat că acesta nu a făcut dovada dreptului subiectiv și a interesului legitim individual, direct și explicit și nici a vătămării aduse acestora, sesizarea instanței de contencios, pentru anularea H.G. nr. 1535/2004, fiind determinată de considerente de ordin general. Invocarea unor principii constituționale, cum ar fi cele privind liberul acces la justiție și dreptul la informație, nu pot suplini obligația legală a reclamantului de a se conforma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, în sensul dovedirii dreptului său interesului vătămat, cu atât mai mult, cu cât, chiar prin Constituție se condiționează sesizarea instanței de contencios, de dovedirea vătămării dreptului său în interesul legitim.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva sentinței civile nr. 707 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2005.