ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23

noiembrie 2004, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată Guvernul României,

solicitând anularea hotărârii emisă de acesta, H.G. nr. 1535/2004, privind

deschiderea consulatelor generale ale României la Vrsac - Serbia și Muntenegru,

Sevilia - Regatul Spaniei și a agenților consulare la Trieste și Torino și

Republica Italiană.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că hotărârea este nelegală, fiind emisă anterior decretului

prezidențial de înființare a prevederilor de Lege nr. 37/1991.

În cauză a formulat cerere de

intervenție în interesul Guvernului României, Ministerul Afacerilor Externe

care a solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii, ca fiind lipsită de

interes, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 707 din 15

aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca fiind lipsită de interes, reținând pentru aceasta că

reclamantul nu a făcut dovada interesului legitim personal și cu atât mai puțin,

a vătămării.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, S.Ș., motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurentul a susținut, în esență, că

hotărârea Curții de Apel București se află în contradicție cu Normele

constituționale ce recunosc dreptul oricărui cetățean de a se adresa justiției,

pentru apărarea drepturilor sale și a intereselor legitime.

În opinia recurentului, acest

interes legitim trebuie coroborat cu dreptul constituțional de acces la

informațiile de interes public, astfel încât în măsura în care acestea nu sunt

corecte, să permită cetățeanului să se adreseze instanțelor de judecată.

Astfel fiind și cum în cauză H.G.

nr. 1535/2004 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 37/1991,

interesul anulării ei este evident.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la momentul sesizării instanței de

contencios, de către reclamant: „orice persoană fizică sau juridică, dacă se

consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act

administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității administrative de

a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate

adresa instanței competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Dispoziția ca atare a căpătat o

semnificație mai largă ca urmare a modificării Constituției care, potrivit art.

21, consacră principiul după care „orice persoană se poate adresa justiției,

pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”. Cu

alte cuvinte, în sensul acestui text, instanța de contencios administrativ

trebuie să se pronunțe și prin prisma interesului legitim, nu doar a dreptului

subiectiv.

Cum, însă, în dreptul public,

conceptul de drept subiectiv îl implică și pe cel de interes legitim, existența

acestuia din urmă și eventuala sa vătămare nu pot fi analizate în absența

dreptului subiectiv preexistent, pe care legea îl recunoaște și pe care

autoritatea administrativă este obligată să-l respecte.

Astfel fiind și având în vedere

obiectul cererii reclamantului, legal și temeinic, Curtea de Apel București a

apreciat că acesta nu a făcut dovada dreptului subiectiv și a interesului

legitim individual, direct și explicit și nici a vătămării aduse acestora,

sesizarea instanței de contencios, pentru anularea H.G. nr. 1535/2004, fiind

determinată de considerente de ordin general.

Invocarea unor principii

constituționale, cum ar fi cele privind liberul acces la justiție și dreptul la

informație, nu pot suplini obligația legală a reclamantului de a se conforma

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, în sensul dovedirii dreptului său

interesului vătămat, cu atât mai mult, cu cât, chiar prin Constituție se

condiționează sesizarea instanței de contencios, de dovedirea vătămării

dreptului său în interesul legitim.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș.

împotriva sentinței civile nr. 707 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.