ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5526/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 decembrie 2003, la Tribunalul București, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pe pârâții G.M.D. și Ministerul Afacerilor Externe, solicitând obligarea acestora să-i furnizeze informațiile de interes public solicitate prin adresa din 13 octombrie 2003 și să-i oblige la plata unor daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că are calitate de Director general al Agenției de Presă Ș.R., că a solicitat să i se comunice unele informații de interes public, că la 21 octombrie 2003 a primit de la Ministerul Afacerilor Externe, un text care s-a dorit a fi răspuns la cererea sa și că la 23 octombrie 2003 a trimis o reclamație administrativă, la care nu a primit răspuns.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 5484 din 10 decembrie 2004, a admis excepția tardivității acțiunii, excepție invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că reclamantul a introdus acțiunea, peste termenul legal de 30 de zile de la data când a primit răspuns de la autoritatea administrativă. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că Legea nr. 544/2001 este neconstituțională, iar cu privire la H.G. nr. 123/2002, consideră că este de competența Curții de Apel București să verifice legalitatea acesteia.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, solicitând ca recursul să fie respins ca nefondat. Menționează că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 și 22, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 544/2004, formulată de reclamant, a fost respinsă de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, iar cererea referitoare la nelegalitatea H.G. nr. 123/2002, nu are legătură cu pricina. Și intimatul G.M.D. a depus la dosar, o cerere, intitulată „Punct de vedere”, în care susține că excepția de neconstituționalitate a mai fost invocată de recurent și asupra ei s-a pronunțat Curtea Constituțională, reținându-se că e neîntemeiată.

Prin încheierea ședinței publice de la 13 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, a dispus comunicarea către recurent, a încheierii de ședință de la acea dată și a fixat termen pentru continuarea judecății, la 12 septembrie 2005, cu citarea recurentului. Recurentul a declarat recurs împotriva încheierii ședinței publice de la 13 iunie 2005, criticând soluția instanței, de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 21 și 22, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 544/2001. Susține că nu s-a sesizat faptul că nu este aceeași speță cu cea soluționată prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, a Curții Constituționale și că instanța nu a fost echidistantă, echitabilă, favorizând pe intimați.

Mai susține că există o contradicție între decizia Curții Constituționale și dispozițiile Legii nr. 544/2001, în ce privește respectarea termenului pentru introducerea acțiunii la instanța judecătorească. Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, în care arată că asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 și 22 din Legea nr. 544/2001, s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, astfel că instanța de recurs a respins corect cererea privind sesizarea Curții Constituționale. Recursul va fi respins. Conform prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare”. Excepția de nelegalitate a fost respinsă la termenul din 13 iunie 2005 și, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/992, termenul pentru promovarea recursului este de 48 de ore de la pronunțare, adică de la 13 iunie 2005. Cum recursul de față a fost trimis prin mandat poștal, la 22 iunie 2005, se constată că nu s-a respectat termenul menționat mai sus, astfel că recursul apare ca fiind tardiv formulat. Dar, recursul este și neîntemeiat. Corect a reținut Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea ședinței publice de la 13 iunie 2005, că excepția de nelegalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001, este inadmisibilă.

Într-adevăr, Curtea Constituțională s-a pronunțat anterior asupra acestei excepții, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, în urma invocării acesteia de către recurent, în fața instanței de fond și a trimiterii cauzei, spre soluționarea excepției, către Curtea Constituțională, care a respins-o ca neîntemeiată. Susținerea recurentului, că instanța de recurs nu a sesizat faptul că speța soluționată prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, a Curții Constituționale, este diferită de cea invocată în fața acesteia, nu poate fi reținută, pentru că în ambele cereri privitoare la neconstituționalitate au fost indicate art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001. Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 299 și 312 C. proc.

civ. și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, să se respingă recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva încheierii de ședință din 13 iunie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.