ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5526/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10 decembrie 2003, la

Tribunalul București, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pe pârâții G.M.D.

și Ministerul Afacerilor Externe, solicitând obligarea acestora să-i furnizeze

informațiile de interes public solicitate prin adresa din 13 octombrie 2003 și

să-i oblige la plata unor daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că are

calitate de Director general al Agenției de Presă Ș.R., că a solicitat să i se

comunice unele informații de interes public, că la 21 octombrie 2003 a primit

de la Ministerul Afacerilor Externe, un text care s-a dorit a fi răspuns la

cererea sa și că la 23 octombrie 2003 a trimis o reclamație administrativă, la

care nu a primit răspuns.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 5484 din 10 decembrie 2004,

a admis excepția tardivității acțiunii, excepție invocată de pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe și a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că

reclamantul a introdus acțiunea, peste termenul legal de 30 de zile de la data

când a primit răspuns de la autoritatea administrativă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că Legea nr.

544/2001 este neconstituțională, iar cu privire la H.G. nr. 123/2002, consideră

că este de competența Curții de Apel București să verifice legalitatea

acesteia.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus

întâmpinare, solicitând ca recursul să fie respins ca nefondat.

Menționează că excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 21 și 22, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 544/2004,

formulată de reclamant, a fost respinsă de Curtea Constituțională, prin Decizia

nr. 407 din 7 octombrie 2004, iar cererea referitoare la nelegalitatea H.G. nr.

123/2002, nu are legătură cu pricina.

Și intimatul G.M.D. a depus la dosar, o cerere,

intitulată „Punct de vedere”, în care susține că excepția de

neconstituționalitate a mai fost invocată de recurent și asupra ei s-a pronunțat

Curtea Constituțională, reținându-se că e neîntemeiată.

Prin încheierea ședinței publice de la 13 iunie 2005,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, a dispus

comunicarea către recurent, a încheierii de ședință de la acea dată și a fixat

termen pentru continuarea judecății, la 12 septembrie 2005, cu citarea

recurentului.

Recurentul a declarat recurs împotriva încheierii

ședinței publice de la 13 iunie 2005, criticând soluția instanței, de

respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 21 și 22, coroborate cu

art. 7 din Legea nr. 544/2001.

Susține că nu s-a sesizat faptul că nu este aceeași

speță cu cea soluționată prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, a Curții

Constituționale și că instanța nu a fost echidistantă, echitabilă, favorizând

pe intimați.

Mai susține că există o contradicție între decizia

Curții Constituționale și dispozițiile Legii nr. 544/2001, în ce privește

respectarea termenului pentru introducerea acțiunii la instanța judecătorească.

Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a formulat

întâmpinare, în care arată că asupra excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 21 și 22 din Legea nr. 544/2001, s-a pronunțat Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, astfel că instanța

de recurs a respins corect cererea privind sesizarea Curții Constituționale.

Recursul va fi respins.

Conform prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată, cererea

de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu

recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la

pronunțare”.

Excepția de nelegalitate a fost respinsă la termenul

din 13 iunie 2005 și, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/992, termenul pentru promovarea recursului este de 48 de ore de la

pronunțare, adică de la 13 iunie 2005.

Cum recursul de față a fost trimis prin mandat

poștal, la 22 iunie 2005, se constată că nu s-a respectat termenul menționat

mai sus, astfel că recursul apare ca fiind tardiv formulat.

Dar, recursul este și neîntemeiat.

Corect a reținut Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea ședinței publice

de la 13 iunie 2005, că excepția de nelegalitate a prevederilor art. 7, 21 și

22 din Legea nr. 544/2001, este inadmisibilă.

Într-adevăr, Curtea Constituțională s-a pronunțat

anterior asupra acestei excepții, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, în

urma invocării acesteia de către recurent, în fața instanței de fond și a

trimiterii cauzei, spre soluționarea excepției, către Curtea Constituțională,

care a respins-o ca neîntemeiată.

Susținerea recurentului, că instanța de recurs nu a

sesizat faptul că speța soluționată prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004,

a Curții Constituționale, este diferită de cea invocată în fața acesteia, nu

poate fi reținută, pentru că în ambele cereri privitoare la

neconstituționalitate au fost indicate art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001.

Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca în

temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ. și art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992, republicată, să se respingă recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva

încheierii de ședință din 13 iunie 2005, a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie

2005.