ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4736/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25 septembrie 2001,

reclamanta F. , în numele și pentru C.C. Calafat a chemat în judecată pe pârâta

SC Internațional GP SRL Calafat, solicitând obligarea acesteia la acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat de aceasta,

situat în Calafat, corespunzător valorii imobilului.

În motivarea cererii, s-a arătat că

prin Decretul nr. 142/1977, unitatea de alimentație publică D. din orașul

Calafat, proprietatea reclamanților, împreună cu anexa și terenul aferent au

fost preluate de stat fără plată și trecute în administrarea fostei I.C.S.M. Calafat.

În anul 1966, I.C.S.M. Calafat a

înstrăinat imobilul pârâtei, care la rândul său susține că a demolat

construcțiile și a efectuat altele noi.

Mai arată reclamanta că în baza Legii

nr. 109/1996 a formulat cerere de revendicare a imobilului, care a fost admisă

prin decizia civilă nr. 7010/1998 a Tribunalului Dolj și că, ulterior, pârâta a

formulat cerere de revizuire în baza art. 322 pct. 3 C. proc. civ., care a fost

admisă prin decizia civilă nr. 1540/2000 a Tribunalului Dolj, irevocabilă prin

decizia civilă nr. 13.300/2000 a Curții de Apel Craiova.

Reclamanta învederează că deși a

notificat-o pe pârâtă conform Legii nr. 10/2001, cerându-i acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă, nu a

primit nici un răspuns de la aceasta.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive

în raport de dispozițiile art. 27, art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001, cu

motivarea că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (teren și

active, restaurant, debarcader și anexă), potrivit contractului de

vânzare-cumpărare nr. 826 din 21 iunie 1996 și contractului de

vânzare-cumpărare din 15 martie 1996, în urma adjudecării la licitație a

imobilului scos la vânzare de către SC M. SA CALAFAT.

Pârâta a susținut că se află în

situația prevăzută de art. 27 din Legea nr. 10/2001, actele sale de proprietate

fiind cu atât mai mult valabile cu cât au fost cenzurate în cadrul acțiunii de

revendicare formulate de reclamantă, cât și în raport de dispozițiile art. 46

din aceeași lege.

La data de 12 septembrie 2002, la

cererea reclamantei, instanța a dispus introducerea în cauză, ca pârât, a

numitului C.E.C., ca deținător al imobilului dobândit prin cumpărare de la

pârâtă.

La termenul din 27 februarie 2003,

instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității de deținător al

imobilului a celor doi pârâți.

Prin sentința civilă nr. 97 din 27

februarie 2003, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că pârâta este subdobânditor cu titlu particular al

imobilului, neavând calitatea de deținător al acestuia în sensul Legii nr.

10/2001, și nu are obligația de a dispune acordarea măsurilor reparatorii.

În acest sens, instanța a arătat că

situația subdobânditorilor cu titlu particular și a actelor juridice de

înstrăinare având ca obiect imobilele preluate abuziv este reglementată de art.

46 din Legea nr. 10/2001, subliniind că numai în măsura în care se constată

nulitatea actelor de înstrăinare și dreptul de proprietate asupra imobilului se

reîntoarce în patrimoniul înstrăinătorului-deținător în sensul Legii nr. 10/2001,

se poate urma procedura specifică acestei legi, prin acordarea măsurilor

reparatorii de către deținător.

Tribunalul a mai învederat că pârâta

are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care a fost notificată de

reclamantă potrivit Legii nr. 10/2001.

În ceea ce îl privește pe pârâtul C.E.C.,

instanța a apreciat că acesta nu are nici calitate procesuală pasivă, nefiind

notificat de reclamantă și nici calitatea de deținător al imobilului în

litigiu, deoarece este un dobânditor subsecvent al acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta F. Dolj, în nume propriu și pentru C.C. Calafat.

Reclamanta a susținut că imobilul ce

formează obiectul Legii nr. 10/2001 a fost preluat de stat cu titlu nevalabil,

respectiv Decretul nr. 142/1977, iar în condițiile în care acesta a fost

înstrăinat, acțiunea în revendicare trebuia îndreptată împotriva posesorului

neproprietar care în speță este subdobânditorul.

Totodată, reclamanta a arătat că au

fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., deoarece

instanța nu a pus în dezbaterea părților împrejurările de fapt și de drept de

natură să elucideze obiectul pricinii.

Prin decizia civilă nr. 365 din 25

noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul

declarat de reclamantă.

Instanța a reținut că reclamanta nu

are calitate procesuală activă, cu motivarea că din dispozițiile art. 3 lit. c)

din Legea nr. 10/2001 rezultă că organizațiile cooperatiste au numai calitatea

de persoane deținătoare, iar nu și aceea de persoane îndreptățite.

Curtea a subliniat că prin lege

specială, respectiv Legea nr. 109/1996, cooperației i s-a dat dreptul de a

recupera bunurile imobiliare proprietatea sa, ceea ce duce la concluzia că în

speță, aceasta nu are calitate procesuală activă conform Legii nr. 10/2001.

Instanța a mai reținut că reclamanta

s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 109/1996, acțiunea în revendicare

fiindu-i respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1540/2000 a

Tribunalului Dolj și decizia civilă nr. 13.330/2000 a Curții de Apel Craiova.

Totodată, instanța a apreciat că

pârâții nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu au calitatea de

deținători în sensul Legii nr. 10/2001, neputând fi obligați la restituirea

imobilului.

În acest sens, s-a arătat că pârâta

SC I. GP SRL are calitatea de subdobânditor, fiindu-i aplicabile dispozițiile

art. 46 din Legea nr. 10/2001, neavând deci calitatea de deținător.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta F. Dolj, în numele și pentru C.C. Calafat, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține reclamanta că în mod greșit

instanța de apel a reținut că nu are calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii, deoarece, chiar dacă termenul de 1 an prevăzut de Legea nr.

109/1996 pentru promovarea cererilor a expirat, persoana îndreptățită poate uza

de mijloacele oferite de Legea nr. 10/2001, care au un caracter reparator

general. În acest sens, reclamanta face trimitere la dispozițiile art. 3 lit. c

din Legea nr. 10/2001, arătând că textul nu face distincție între persoanele

juridice îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii.

În condițiile în care revendicarea

privește un imobil preluat abuziv, înstrăinat de deținător și apoi demolat de

subdobânditor, acțiunea trebuia îndreptată împotriva posesorului neproprietar,

context în care reclamanta apreciază că pârâții au calitate procesuală pasivă.

În consecință, față de împrejurarea

că s-a dovedit calitatea de proprietar al imobilului până în anul 1977 când s-a

produs deposedarea fără plată și trecerea în proprietatea statului a acestuia,

dat în folosință I.C.S.I.M. Calafat care l-a înstrăinat subdobânditorului care

l-a demolat, recurenta solicită admiterea recursului și obligarea pârâților la

despăgubiri.

Recursul va fi respins, pentru

considerentele ce urmează.

Sub un prim aspect, trebuie observat

că în speță, contrar celor reținute de instanță, reclamanta are calitate

procesuală activă în cauză. Această concluzie se impune, deoarece dispozițiile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu fac distincție între persoanele

juridice îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele ce au

făcut obiectul unei preluări abuzive.

Pe de altă parte, împrejurarea că

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea în

revendicare formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 109/1996 a fost

respinsă, nu constituie un obstacol în formularea unei acțiuni întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, câtă vreme, potrivit art. 48 din lege,

„Persoanele îndreptățite, precum și persoanele vătămate într-un drept al lor,

cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect

bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice

alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor

pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile

prezentei legi”.

În condițiile în care hotărârea de

respingerea a acțiunii în revendicare a rămas definitivă și irevocabilă la data

de 23 octombrie 2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 la data

de 14 februarie 2001, reclamanta are calitate procesuală activă.

Soluția instanței este legală pe

aspectul reținerii lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în

condițiile în care aceștia, în calitate de subdobânditori ai imobilului în baza

unor acte cu titlu oneros care nu au fost anulate, nu au calitatea de persoane obligate

potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.

Cum în speță reclamanta a solicitat

despăgubiri bănești pentru imobilul preluat în mod abuziv, conform art. 36

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată prefecturii în a

cărei rază se află ori s-a aflat imobilul, în termenul și în condițiile

prevăzute de art. 21 din lege. De altfel, criticile formulate de recurentă,

privesc calitatea pârâților în acțiunea în revendicare și nu în raport de

prevederile Legii nr. 10/2001.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, constatându-se că pârâții nu au calitate de persoane obligate,

potrivit Legii nr. 10/2001 la plata de despăgubiri se va respinge recursul

declarat de reclamantă.

Conform art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea

intimaților-pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de F. Dolj

în numele și pentru C.C. Calafat împotriva deciziei civile nr. 365 din 25

noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta la 12 milioane lei

cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I. GP SRL Calafat și la 10

milioane de lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.E.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.