ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2923/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC U.T. SA a

formulat acțiune la data de 8 august 2003, înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2493/2003 și

a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Giurgiu și

Guvernul României, să se anuleze poziția nr. 388 Anexa nr. 2 a H.G. nr. 968/2002,

prin care suprafața de 100 ha, L.V., este proprietatea sa, în mod nelegal fiind

atestat ca fiind domeniu public.

A susținut reclamanta că

este proprietara terenului respectiv, care în mod nelegal a fost trecut în H.G.

nr. 968/2002.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1953 din 20 noiembrie

2003, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

invocată de pârâta Primăria municipiului Giurgiu, ca neîntemeiată. A respins

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a justificat interesul

promovării acțiunii în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, că este contestat

actul prin care pretinde încălcarea unui drept, iar pe fond a constatat că H.G.

nr. 968/2002 este legală, fiind emisă cu respectarea procedurilor legale pentru

a atesta domeniul public al municipiului Giurgiu, că, oricum, nu a demonstrat

că terenul este proprietate sa.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta SC U.T. SA, criticând hotărârea ca fiind nelegală,

instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, fiind pronunțată cu

aplicarea greșită a legii și că nu s-a răspuns asupra unui mijloc de apărare -

efectuarea unei expertize, fiind invocate prin art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. 968/2002, Anexa

nr. 2 poziția 388, nu a fost constituit dreptul de proprietate în favoarea

unității administrativ-teritoriale, ci această hotărâre de Guvern are caracter

declarativ, de atestare a regimului juridic al proprietății private.

Instanța de fond în analiza

judicios efectuată, urmare a verificării probelor cauzei, în concordanță cu

actele normative incidente, a pronunțat o sentință legală.

Astfel, conform art. 1 din

Legea nr. 29/1990, orice persoană ce se consideră vătămată în drepturile sale,

recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței

judecătorești competente, pentru anularea actului și recunoașterea dreptului

pretins.

În speță, reclamanta nu a

prezentat un titlu valabil din care să rezulte că este proprietara terenului în

litigiu, teren ce face parte din domeniul public al municipiului Giurgiu,

astfel că nu are un drept care să fie vătămat; în speță se evocă inexistența

actului legal care trebuia să fie certificatul de atestare conform H.G. nr. 834/1991.

De asemenea, corect,

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a probat identitatea terenului, cu

cel din expertiza extrajudiciară depusă la dosar, că nefiind în cauză un act de

proprietate, nu era oportună o expertiză pentru a verifica cui aparține terenul

în litigiu.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că la baza unor astfel de hotărâri de guvern privind

atestarea domeniului public, au stat inventarele aprobate prin hotărâri ale

Consiliului local și apoi ale Consiliului județean și care nu au fost

contestate.

În aceste condiții,

criticile formulate pentru anularea parțială a actului administrativ sunt

nefondate, atestarea fiind făcută cu respectarea legii, H.G. nr. 968/2002 fiind

legală.

Instanța de fond a

interpretat în mod corect actul dedus judecății și nu a schimbat înțelesul

acestuia, stabilind că au fost respectate prevederile legale și condițiile

necesare pentru adoptarea hotărârii de Guvern.

În raport cu aceste

considerente, sentința recurată se constată că este legală, iar pe cale de

consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC U.T. SA împotriva sentinței civile nr. 1953 din 20 noiembrie 2003, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.