ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 11 iunie

2004, reclamanta SC C.N. SA a chemat în judecată Guvernul României, solicitând

anularea poziției 759 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 968/2002, privind atestarea la domeniul public al municipiului Giurgiu, a imobilului Baza Sportivă C.,

compus din clădiri și teren în suprafață de 2816/846 mp.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că imobilul nu a aparținut niciodată domeniului public al municipiului

Giurgiu; că în fapt, el s-a aflat în posesia și folosința societății care a

plătit taxele și impozitele aferente și care s-a comportat ca un adevărat

proprietar, făcând o serie de acte de dispoziție.

Prin sentința civilă nr. 726 din 18

aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, reținând că în afara fișei mijlocului fix prin care

reclamanta a dovedit cuprinderea imobilului în discuție în inventarul său,

aceasta nu a produs nici o altă dovadă care să confirme existența dreptului

subiectiv sau a interesului legitim vătămat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta SC C.N. SA care a reiterat în fapt susținerile din

acțiune.

Recurenta a mai arătat că imobilul

i-a aparținut dintotdeauna, fiind construit de salariați proprii.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 29/1990, „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră

vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ, se

poate adresa instanței competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

În cauză, reclamanta a solicitat

anularea H.G. nr. 968/2002, prin care s-a atestat apartenența la domeniul

public al municipiului Giurgiu, a Bazei Sportive C., susținând că prin aceasta

i s-a încălcat dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

Or, cu probele administrate,

reclamanta nu a făcut dovada existenței acestui drept, simpla posesie

exercitată asupra acestui bun, plata impozitelor și taxelor aferente (abia din

2003), cât și încheierea unor contracte de închiriere, nu fac dovada acelui

drept subiectiv recunoscut de lege pe care îl are în vedere art. 1 din Legea nr.

29/1990.

Astfel fiind și cum în dreptul

public, conceptul de drept subiectiv nu poate fi separat de conceptul de

interes, legal și temeinic Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea, constatând ca nefiind îndeplinite cerințele art.

1 din Legea nr. 29/1990.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

C.N. SA Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 726 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.