ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 84/ F/CC din 30 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. F 1143/P/2005, Curtea de Apel Pitești a admis propunerea D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești și în baza art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. h) și art. 149 1 alin. (9) din același cod, a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.G. pe o durată de 20 zile, începând cu data de 30 decembrie 2005 până la data de 18 ianuarie 2006. Instanța a reținut că inculpatul S.G. în calitate de ofițer în cadrul S.P.R., jud. Vâlcea, începând cu data de 13 decembrie 2005, a pretins și primit în mod repetat, mai multe sume de bani de la denunțătorul C.V., cu scopul de a-l favoriza într-un dosar în care acesta din urmă era cercetat pentru implicarea într-un accident rutier, părăsirea locului accidentului și pentru a-i fi restituite actele personale de identitate.

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice și probe ale săvârșirii infracțiunii de luare de mită, precum și aplicabil cazul arătat de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege, fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este identificat de instanță prin natura infracțiunii săvârșite, în raport de care lăsarea în libertate a inculpatului ar perturba grav relațiile sociale și valorile care constituie conceptul de ordine publică. Anterior, în cauză prin încheierea nr. 82/ F/CC din 23 decembrie 2005, Curtea de Apel Pitești a dispus arestarea preventivă a învinuitului S.G.

pe o durată de 9 zile. Împotriva încheierii din 30 decembrie 2005 inculpatul S.G. a declarat recurs, susținând prin apărători, așa cum s-a arătat în considerentele ce preced, încălcarea dispozițiilor legale relative la competența personală a instanței, cauza fiind în competența tribunalului, nulitatea procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încălcându-se dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. și inexistența unor probe certe de vinovăție. Verificând încheierea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 2 din Legea nr. 364/2004 privind O.F.P.J., Poliția Judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție, specializați în efectuarea activităților de control a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală.

Același text de lege stabilește că ofițerii și agenții de poliție menționați au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare, calitate desemnată și prin Ordinul ministrului administrației și internelor, nr. 617 din 29 decembrie 2003, în aplicarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 218/2002 și ale art. 201 alin. (3) C. proc. pen. Conform art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind O.F.P.R. modificat prin Legea nr. 281/2003, infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organ de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către curțile de apel dacă fac parte din cazul ofițerilor de poliție cu gradul profesional în scară, de sus în jos, de la comisar-șef al poliției la subinspector de poliție.

Cum inculpatul S.G. face parte din corpul ofițerilor, cu gradul de subcomisar, aflat în S.P.R. al jud. Vâlcea, cu competență în constatarea inclusiv a infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice, activitate în legătură cu care a și săvârșit infracțiunea imputată, competența personală de judecată și luare a măsurilor procesuale revine, în concret, Curții de Apel Pitești. La luarea măsurii arestării preventive instanța a avut în vedere condițiile și cazurile prevăzute de lege. Din denunțul numitului C.V., care se coroborează cu declarațiile martorului T.V., procesul-verbal al organului de urmărire penală și celelalte constatări din cauză, rezultă cel puțin indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpat.

Legalitatea administrării uneia dintre probe, care nu este exclusivă în susținerea vinovăției inculpatului, este o chestiune de examinat în cazul judecății, luând în considerare atât conținutul normativ al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită sub aspectul modalității comiterii acesteia cât și condițiile de fapt, numai astfel putând stabili dacă, față de actele repetate de pretindere și primire a unor sume de bani de către inculpat, organizarea surprinderii în flagrant a acestuia la ultimul act material, este sau nu un act de determinare la săvârșirea sau continuarea săvârșirii faptei penale. Lăsarea în libertate a inculpatului, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și calitatea acestuia prezintă fără îndoială pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul S.G. ofițer de poliție, prin săvârșirea infracțiunii de corupție a adus atingere valorii sociale care este încrederea publică în instituția statului și funcționarii cu statut special ai acesteia, cu atribuții de apărare a ordinii publice, dar și de respectare a legii. Evaluarea pericolului pentru ordinea publică fiind o operațiune complexă, aceasta include cu necesitate și datele susceptibile raportate la calitatea inculpatului precum și funcția de natură și gravitatea infracțiunii, rezonanța acestora în colectivitate. Față de cele ce preced, constatând că încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.G. este legală și temeinică, recursul sus-numitului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii din 30 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul nr. F 1143/P/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.