ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2006

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală, în dosarul nr. 1121/P/2005, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B.C. pe o perioadă de 60 de zile, respectiv de la 11 decembrie 2005,, pană la 8 februarie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și anume cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., impune în continuare privarea de libertate. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Conform acestui din urmă text, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Curtea de Apel Constanța s-a conformat acestor texte de lege și a menținut arestarea preventivă a inculpatului care a fost trimis în judecată, printre altele, pentru o infracțiunea (tentativă de omor) pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există motive verosimile de a lămuri că a săvârșit infracțiunile.

În speță, inculpatul a fost condamnat de Tribunalul Constanța la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsă menținută de Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 317/ P din 16 decembrie 2005. Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 9 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală, în dosarul nr. 1121/P/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.