ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1738/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25

februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr.

1999/P/2005, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului

B.S.

Pentru a pronunța aceasta,

Curtea de Apel Constanța a reținut că, verificând legalitatea arestării

preventive a inculpatului s-a constatat că temeiurile care au stat la baza

luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea acestuia de

libertate.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs, care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a

solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii

arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și

art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 834

din 29 decembrie 2004, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea inculpatului

la 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 –

art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a mai reținut că,

împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, care formează obiectul

dosarului 199/P/2005.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că,

în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptei (pe fondul unui conflict spontan), i-a aplicat o lovitură

puternică în zona capului, ca ulterior să-l înjunghie repetat cu un cuțit în

zona pectorală, deși anterior mai săvârșise o tentativă la infracțiunea de omor

calificat, de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, prin

săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave ce vizează valoarea socială

supremă, viața omului, de urmările faptei, decesul victimei, dar și de conduita

inculpatului, anterior fiind condamnat tot pentru o infracțiune contra vieții

persoanei, lăsarea în libertate a acestuia, prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în

buna desfășurare a justiției.

Pe de altă parte, asemenea

fapte necurmate de o ripostă fermă, ar întreține climatul infracțional și ar

crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Faptul că a fost pronunțată

o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumția de nevinovăție,

limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii.

Toate acestea justifică

dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel

că, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

declarat de inculpatul B.S.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S. împotriva încheierii din 25 februarie 2005 dată în

dosarul nr. 199/P/2005 de Curtea de Apel Constanța.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2005.