ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2804/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 6 mai 2005, X.W.,

cetățean chinez, a contestat legalitatea deciziei prin care șeful Direcției

Generale de Evidență Informatizată a Persoanei a respins cererea sa pentru

stabilirea domiciliului în România, măsură comunicată cu adresa nr. 222043/CM/II

din 27 aprilie 2004.

De asemenea, a cerut

obligarea acestei autorități publice să-i elibereze permisul de ședere

permanentă, ca urmare a constatării că sunt îndeplinite toate condițiile legale

necesare pentru aprobarea cererii.

Prin sentința civilă nr. 1454

din 9 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu a făcut dovada

exercitării plângerii administrative prealabile, instituită de prevederile art.

5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul X.W.

Recurenta a susținut că

sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece

actul administrativ supus controlului jurisdicțional a fost emis de Autoritatea

pentru Străini, care nu este un organ central, ci o structură specializată

organizată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

Pe de altă parte, instanța

de fond a făcut aplicarea unor norme legale care contravin Constituției

României din anul 2003, ce stabilesc caracterul facultativ al jurisdicțiilor

administrative.

Criticile nu sunt

întemeiate.

Potrivit reglementării

conținute în H.G. nr. 577/2003, modificată prin H.G. nr. 280/2004, Autoritatea

pentru străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor este o

instituție publică centrală cu sediul în București, având în subordine

structuri teritoriale.

Rezultă, așadar, că actele

administrative individuale sau normative emise de această instituție centrală,

pot fi supuse controlului jurisdicțional exercitat de instanțele judecătorești

competente, respectiv de secțiile de contencios administrativ constituite la

nivelul curților de apel, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Cât privește incidența

dispozițiilor art. 5 ale Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ,

în vigoare la data sesizării primei instanțe, afirmația recurentei este, de

asemenea, eronată.

Așa cum s-a statuat prin Decizia

nr. 188 din 27 aprilie 2004, a Curții Constituționale, textul constituțional

care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale

administrative, nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie

obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație, organului emitent,

mai înainte de sesizarea instanței de judecată, cu cererea pentru anularea

actului considerat ilegal.

Dispoziția constituțională

invocată a desființat condiția plângerii prealabile, numai pentru procedura

administrativă jurisdicțională și nici o normă constituțională nu interzice ca

prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter

jurisdicțional, cum este de exemplu, procedura recursului administrativ grațios

sau a celui ierarhic.

Apreciind că instanța de

fond nu a nesocotit normele privitoare la propria sa competență în materie și

că, în lipsa oricărei dovezi care să confirme efectuarea de către reclamant, a

procedurii administrative prealabile, a respins în mod corect acțiunea, pe baza

excepției de inadmisibilitate invocată de partea adversă, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul, ca nefondat.

De asemenea, urmează a

dispune darea în debit a recurentului, cu suma de 34.000 lei, taxă judiciară de

timbru și suma de 1.500 lei, timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul X.W. împotriva sentinței civile nr. 1454 din 9 iunie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Dispune darea în debit a

recurentului-reclamant, cu suma de 34.000 lei, taxă judiciară de timbru și

timbrul judiciar în valoare de 1.500 lei.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.