ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2804/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2804/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 6 mai 2005, X.W.,
cetățean chinez, a contestat legalitatea deciziei prin care șeful Direcției
Generale de Evidență Informatizată a Persoanei a respins cererea sa pentru
stabilirea domiciliului în România, măsură comunicată cu adresa nr. 222043/CM/II
din 27 aprilie 2004.
De asemenea, a cerut
obligarea acestei autorități publice să-i elibereze permisul de ședere
permanentă, ca urmare a constatării că sunt îndeplinite toate condițiile legale
necesare pentru aprobarea cererii.
Prin sentința civilă nr. 1454
din 9 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,
a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu a făcut dovada
exercitării plângerii administrative prealabile, instituită de prevederile art.
5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, reclamantul X.W.
Recurenta a susținut că
sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece
actul administrativ supus controlului jurisdicțional a fost emis de Autoritatea
pentru Străini, care nu este un organ central, ci o structură specializată
organizată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Pe de altă parte, instanța
de fond a făcut aplicarea unor norme legale care contravin Constituției
României din anul 2003, ce stabilesc caracterul facultativ al jurisdicțiilor
administrative.
Criticile nu sunt
întemeiate.
Potrivit reglementării
conținute în H.G. nr. 577/2003, modificată prin H.G. nr. 280/2004, Autoritatea
pentru străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor este o
instituție publică centrală cu sediul în București, având în subordine
structuri teritoriale.
Rezultă, așadar, că actele
administrative individuale sau normative emise de această instituție centrală,
pot fi supuse controlului jurisdicțional exercitat de instanțele judecătorești
competente, respectiv de secțiile de contencios administrativ constituite la
nivelul curților de apel, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Cât privește incidența
dispozițiilor art. 5 ale Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ,
în vigoare la data sesizării primei instanțe, afirmația recurentei este, de
asemenea, eronată.
Așa cum s-a statuat prin Decizia
nr. 188 din 27 aprilie 2004, a Curții Constituționale, textul constituțional
care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale
administrative, nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie
obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație, organului emitent,
mai înainte de sesizarea instanței de judecată, cu cererea pentru anularea
actului considerat ilegal.
Dispoziția constituțională
invocată a desființat condiția plângerii prealabile, numai pentru procedura
administrativă jurisdicțională și nici o normă constituțională nu interzice ca
prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter
jurisdicțional, cum este de exemplu, procedura recursului administrativ grațios
sau a celui ierarhic.
Apreciind că instanța de
fond nu a nesocotit normele privitoare la propria sa competență în materie și
că, în lipsa oricărei dovezi care să confirme efectuarea de către reclamant, a
procedurii administrative prealabile, a respins în mod corect acțiunea, pe baza
excepției de inadmisibilitate invocată de partea adversă, Înalta Curte de
Casație și Justiție va respinge recursul, ca nefondat.
De asemenea, urmează a
dispune darea în debit a recurentului, cu suma de 34.000 lei, taxă judiciară de
timbru și suma de 1.500 lei, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul X.W. împotriva sentinței civile nr. 1454 din 9 iunie 2004 a
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Dispune darea în debit a
recurentului-reclamant, cu suma de 34.000 lei, taxă judiciară de timbru și
timbrul judiciar în valoare de 1.500 lei.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 aprilie 2005.