ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 23 mai 2005, Tribunalul Olt a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul F.I.C., după cum urmează: din infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., și art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen. (fapte descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 763/PA/2004) și două infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (fapte descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriul nr. 768/PA/2004), precum și o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

(faptă descrisă la pct. 3 din același rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în 6 infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul F.I.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunțător C.F.). În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunțător M.M.). În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunțător P.M.). În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunțător V.M.M.). În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat a pedeapsa de 3 ani închisoare (martor denunțător N.I.).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare (martor denunțător P.P.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de un an închisoare, în total 4 ani și 2 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut în continuare arestarea preventivă a inculpatului. Cererile de constituire de parte civilă formulate de denunțătorii C.F., M.M., P.M., P.P. au fost respinse ca inadmisibile. În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de bani primite de inculpat, după cum urmează: 15 milioane lei (primită de la denunțătorul C.F.), 30 milioane lei (denunțător M.M.), 700 dolari S.U.A.

(denunțător P.M.), 24 milioane lei (denunțător V.M.M.), 20 milioane lei (denunțător N.I.) și 33 milioane lei (denunțător P.P.). În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15 milioane lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul F.I.C. a lucrat ca tractorist la SC A. SA Slatina până în luna august 2004, când nu s-a mai prezentat la serviciu și i s-a desfăcut contractul de muncă. În perioada aprilie – iunie 2004, inculpatul a pretins și primit sume de bani de la diferite persoane, promițându-le locuri de muncă, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra conducerii instituției pentru a determina angajarea acestora.

În fiecare caz în parte, inculpatul a indicat existența persoanelor asupra cărora pretindea că are influență, formându-le convingerea solicitanților că urma să intervină pe lângă funcționari din conducere în măsură să ia decizii privind angajarea de personal. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile denunțătorilor, declarațiile martorilor V.M.M., N.I., F.D., N.I., B.L., B.A.S., P.C.D., M.R.M., C.P., M.L., procese-verbale de consemnare a denunțătorilor, procese-verbale de depistare. Inculpatul nu a putut fi audiat întrucât s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, fiind fugit din țară.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că schimbarea încadrării juridice efectuată de către instanța de judecată în baza art. 334 C. proc. pen., nu s-a făcut în mod corespunzător, ținând seama de faptele cu care a fost sesizată instanța. Totodată, s-a arătat că este greșită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., în infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. și că, este greșită, de asemenea, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni aflate în concurs real, cu privire la faptele săvârșite împotriva denunțătorilor M.M.

și P.M. (pct. 2 din rechizitoriul nr. 763/2004). Critica de netemeinicie s-a referit la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, apreciat ca neîndestulător în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor comise, de caracterul repetat al actelor de traficare, de persoana inculpatului care s-a dovedit a fi predispus la săvârșirea de acte de escrocare, el fiind condamnat prin alte două hotărâri judecătorești la pedepse de câte 3 ani închisoare pentru același gen de fapte. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 357 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Instanța de control judiciar a apreciat că, deși schimbarea încadrării juridice operată poate fi criticabilă sub aspectul tehnicii juridice folosite, acest aspect este lipsit de semnificație, atâta timp cât rezolvarea adoptată, prin reținerea săvârșirii de către inculpat a 6 infracțiuni de trafic de influență, în concurs real, este legală. Nici critica privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., în art. 257 C. pen., nu a fost apreciată ca întemeiată, deoarece inculpatul i-a creat convingerea denunțătorului P.P. că va interveni la conducerea societății comerciale pentru angajarea fiului său. Cu privire la modul de individualizare a pedepsei, Curtea de Apel Craiova a apreciat că acesta s-a făcut în mod just, cu respectarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs împotriva deciziei penale arătate, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 385 9 pct. 14, 17 și 17 1 C. proc. pen. Primul motiv de recurs se referă la greșita aplicare a prevederilor art. 334 C. proc. pen., arătându-se că schimbarea încadrării juridice este o operațiune aplicabilă fiecărei fapte în parte și nu poate viza o multitudine de fapte. Constatând că faptelor descrise la pct. 2 din rechizitoriul nr. 763/PA/2004 și pct. 3 din rechizitoriul nr. 768/PA/2004 li s-a dat o greșită încadrare juridică, instanța de judecată trebuia să aplice dispozițiile art. 334 C. proc. pen., doar în raport cu aceste fapte, și nu și față de celelalte fapte comise de inculpat, cărora li s-a dat o încadrare corectă prin actul de inculpare, încadrare menținută și de către instanță.

Al doilea motiv de recurs se referă la greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul nu a făcut referire la vreo persoană cu atribuții de serviciu specifice angajării de personal în unitatea respectivă, nu a determinat-o prin nume sau calitate. Al treilea motiv de recurs se referă la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acestora proporțional cu gravitatea faptelor săvârșite și persoana inculpatului. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. 1. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanța de judecată a reținut în mod corect săvârșirea de către inculpatul F.I.C.

a unui număr de 6 infracțiuni de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. Faptele au fost săvârșite în dauna unor persoane diferite, la intervale de timp apreciabile, inculpatul luând hotărâri infracționale distincte, la ivirea fiecărui prilej de a obține foloase materiale de pe urma naivității ori interesului celor care îi solicitau traficarea influenței. În cauză, s-a făcut în mod legal și temeinic aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., pentru toate infracțiunile săvârșite de inculpat. Chiar reținând ca deficitar modul de efectuare a schimbării de încadrare juridică, în bloc, pentru toate infracțiunile, Curtea constată că rezultatul acesteia este corect și, prin urmare, nu se impune casarea hotărârii numai pentru o chestiune formală de tehnică juridică.

Fondul cauzei este bine soluționat și este clar, nu se creează confuzii și nu se împiedică în nici un mod realizarea unui control ierarhic judicios. 2. Fapta săvârșită de inculpat în dauna denunțătorului P.P. constituie, în mod neîndoios, infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., astfel că critica privind greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., nu este fondată. P.P. avea funcția de maistru, inculpatul fiindu-i subaltern, astfel că știa că F.I.C. nu poate rezolva el însuși angajarea unei persoane. Faptul că inculpatul i-a vorbit despre o femeie, persoană care a fost circumscrisă ulterior directoarei economice B., în condițiile în care și alte persoane opinau că F.I.C.

are influență asupra conducerii instituției și angajase și alte persoane, i-a creat convingerea acestuia asupra posibilității reale a inculpatului de a determina o persoană din conducerea să-i încadreze în muncă fiul. Acesta din urmă, P.C., în declarația dată în fața instanței de judecată, arată că inculpatul i-a spus că trebuie să discute la conducerea societății, după care îi va transmite condițiile angajării. Fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., în mod just instanța a dispus condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune. 3. Pedepsele aplicate inculpatului au individualizat în mod corect, în conformitate cu cerințele art. 72 și 52 C. pen.

Instanța de judecată a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, pedepsele aplicate reflectând prin cuantum și modalitate de executare, pericolul social al faptei și făptuitorului. Pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare este în măsură să asigure realizarea funcției preventiv-educative a sancțiunii penale, astfel că nu se impune majorarea acesteia. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 357 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul F.I.C. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.