- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 4 noiembrie 2005
Decizia nr. 5282/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 21 aprilie 2004, reclamanta D.G.F.P. a Județului Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta O.R.C. de pe lângă Tribunalul Giurgiu să se constate nulitatea radierii SC C. SRL cu sediul în comuna Roata de Jos, Județul Giurgiu, în temeiul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 428/2002. În motivarea cererii, reclamanta arată că prin încheierea nr. 704/2001 a Judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus radierea SC C. SRL, în temeiul art. 2 și 4 din Legea nr. 314/2001.
Cum societatea are datorii la bugetul de stat, conform procesului – verbal din 3 decembrie 1999, încheiat de G.F., sunt îndeplinite cerințele art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, pentru constatarea nulității de drept a radierii. Tribunalul Giurgiu prin sentința comercială nr. 249, pronunțată la data de 14 aprilie 2004 respinge acțiunea reclamantei, reținând în considerente că reclamanta nu a probat existența menținerii radierii societății comerciale, în condițiile în care prin încheierea din 14 noiembrie 2001 Judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Giurgiu constată doar dizolvată de drept societatea. Pe de altă parte tribunalul mai reține distinct de netemeinicia pe fond a cererii reclamantei, că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.
civ., nu este admisibilă, reclamanta având la îndemână procedura prevăzută de art. 6 și 25 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, și o acțiune în realizare în contradictoriu cu persoanele juridice vizate pentru stabilirea existenței obligațiilor bugetare invocate. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 416 din data de 5 octombrie 2004. Confirmând sentința tribunalului, Curtea de Apel constată că raționamentul instanței este corect, reclamanta având la dispoziție procedura specială prevăzută de art. 6 și 25 din Legea nr. 26/1990 și nu o acțiune de drept comun pentru constatarea nulității radierii.
În contra acestei decizii reclamanta D.G.F.P. a declarat, în termen legal recurs, solicitând modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta a invocat ca motiv de nelegalitate, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în argumentarea criticii următoarele: - au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 428/2002, care instituie o nulitate de drept a radierii societăților comerciale care au datorii la bugetul de stat; - s-a considerat în mod eronat că în speță calea de urmat este cea a procedurii speciale instituite de Legea nr. 26/1990. - nulitatea prevăzută de art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 este o nulitate absolută ce poate fi invocată de oricine are interes și chiar din oficiu și este imprescriptibilă.
Recursul nu este fondat.
Trebuie precizat în prealabil că prima instanță respinge acțiunea recurentei – reclamante ca nefondată pentru rațiunile mai sus înfățișate, dar aduse și argumentate de inadmisibilitate, a acțiunii; cărora însă nu le dă eficiență, în sensul respingerii acțiunii pe excepția de inadmisibilitate, astfel că aceste argumente apar superflue.
Curtea de Apel deși menține soluția de respingere a acțiunii pe fond, argumentează pe inadmisibilitatea acțiunii în constatare, argumente lipsite de relevanță juridică, în raport de soluția pronunțată.
Cum soluția de respingere a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, este legală, Înalta Curte menținând decizia atacată, va suplini motivarea instanței de apel, prin cele ce urmează:
În cauză, recurenta reclamantă nu a făcut dovada radierii societății pentru a se putea examina îndeplinirea condițiilor constatării nulității de drept; astfel că sub acest aspect soluția de respingere este corectă. Potrivit reglementării instituite de Legea nr. 314/2001, radierea din oficiu nu intervin automat, ca urmare a nemajorării capitalului social în termenul prevăzut de art. 1 din Lege, ci reprezintă momentul final, al unui proces constând în dizolvarea de drept și lichidarea societății comerciale, pe data lichidării societății comerciale se radiază din oficiu. Prin urmare, critica de nelegalitate vizând nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 314/2001 nu este întemeiată. Pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 5 alin. (4) din lege, în sensul constatării nulității de drept a radierii și repunerii părților în situația anterioară, recurenta trebuia să facă dovada respectării procedurilor instituite de Legea nr. 314/2001 privitoare la dizolvarea de drept și la lichidarea societății.
Constatarea nulității radierii, respectiv readucerea în ființă a societății comerciale care redobândește cu caracter retroactiv calitatea de subiect de drept, trebuie soluționată în contradictoriu și cu societatea comercială, așa cum corect a reținut prima instanță. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P., împotriva deciziei nr. 416 din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2005.