ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Deliberând asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei
Severin și înregistrată la nr. 1485/2004, reclamanta SC R. SA a chemat în
judecată pârâta SC P.T. SRL Timișoara, pentru ca pe calea opoziției la
executare să se dispună anularea a trei bilete la ordin emise în data de 22
iulie 2003.
În motivarea opoziției se arată că
în baza anexei 1 la factura din 10 iulie 2003 a intrat în posesia bunurilor, o
condiție pentru acceptarea la plată a facturii fiind transmiterea certificatului
de calitate și garanție a anvelopelor, certificat ce nu a fost transmis,
situație în care se impune anularea biletelor de ordin. Se mai invocă și faptul
că încheierea de investire cu formulă executorie nu a fost comunicată, pentru 2
dintre biletele la ordin nefiind întocmită, în cauză neexistând protest de
neplată pentru a se putea proceda la executarea silită.
Prin sentința civilă nr. 1534 din 26
martie 2004 a Judecătoriei Severin a fost respinsă ca neîntemeiată opoziția la
executare.
Nemulțumită de această soluție,
reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, secția
civilă, prin decizia nr. 3636 din 1 noiembrie 2004 a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că,
hotărârea pronunțată la fond este susceptibilă numai cu recurs, întrucât
opoziția a fost exercitată în cadrul unei executări silite, iar competența de
soluționare a recursului revine Tribunalului Mehedinți în conformitate cu
dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul Mehedinți, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 18/R/C din 17
februarie 2005 a admis excepția de necompetență materială a instanței în
soluționarea apelului formulat de reclamantă și în consecință a declinat
competența la Curtea de Apel Craiova.
S-a constatat conflictul negativ de
competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.
Tribunalul Mehedinți pe al cărui rol
a fost înregistrat dosarul, având în vedere că în cauză este vorba de o
opoziție la executare reglementată de art. 62 din Legea 58/1934, ce este o
acțiune cambială, total diferită de contestația la executare. S-a reținut că
urmare a modificării intervenite prin Ordonanța nr. 11/1993, referitor la art. 62
din Legea 58/1934, a fost schimbat conținutul aliniatului 2, iar aliniatul 3 a
rămas în vigoare, prin acesta din urmă stabilindu-se calea de atac a apelului
împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie.
Față de calificarea dată căii de
atac promovate, instanța a constatat că în ceea ce privește competența
materială de soluționare sunt incidente dispozițiile aliniatului 3 din
Ordonanța nr. 11/1993, și art. 3 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora se
impune declinarea competenței de soluționare la Curtea de Apel Craiova.
Ivindu-se un conflict negativ de
competență între un tribunal și curte de apel, în temeiul art. 20 pct. 2 C.
proc. civ., coroborat cu art. 22 pct. 3 C. proc. civ., a fost sesizată Înalta
Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Verificându-se actele dosarului și
obiectul acțiunii, se constată că, calea exercitată de reclamantă este apel și
soluționarea acestuia este de competentă Curtea de Apel Craiova, pentru
următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. II alin.
(3) din O.U.G. 58/2003 (în vigoare până la 28 mai 2003), hotărârile pronunțate
înainte de intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, rămân supuse căilor de
atac în termenele prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Prin O.G. 11/1993 au fost modificate
prevederile Legii nr. 58/1934, în sensul că a fost schimbat conținutul
aliniatului 2 al art. 62 și aliniatul 3 al aceluiași text invocat, a rămas în
vigoare, stabilindu-se prin acesta din urmă calea de atac a apelului împotriva
hotărârii pronunțate de judecătorie.
Iar, potrivit art. 336 C. proc.
civ., încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie și este
supusă apelului.
Așa încât, în cauză suntem în
prezența unei legi speciale și anume O.G. 11/1993, care stabilește calea de
atac a apelului.
Competența de soluționare a acestei
căi de atac exercitată de reclamanta SC R. SA revine Curții de Apel Craiova
întrucât, hotărârea pronunțată la fond, sentința 1534 a fost dată la 26 martie
2004, când era în vigoare O.U.G. 58/2003, și, potrivit căreia, respectiv art. 282
alin. (1) toate apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de
judecătorie și tribunal în prima instanță sunt de competența curții de apel.
În consecință se va trimite dosarul
la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea apelului declarat de reclamanta
SC R. SA, împotriva sentinței civile nr. 1534 din 26 martie 2004, pronunțată de
Judecătoria Severin, în dosarul nr. 1485/2004, în contradictoriu cu intimata
pârâtă SC P.T. SRL Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a litigiului dintre reclamanta SC R. SA Drobeta Turnu Severin și pârâta SC P.T.
SRL Timișoara, în favoarea Curții de Apel Craiova, căreia îi trimite dosarul
pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 7 aprilie 2005.