ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2005

Deliberând asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Judecătoriei Severin și înregistrată la nr. 1485/2004, reclamanta SC R. SA a chemat în judecată pârâta SC P.T. SRL Timișoara, pentru ca pe calea opoziției la executare să se dispună anularea a trei bilete la ordin emise în data de 22 iulie 2003. În motivarea opoziției se arată că în baza anexei 1 la factura din 10 iulie 2003 a intrat în posesia bunurilor, o condiție pentru acceptarea la plată a facturii fiind transmiterea certificatului de calitate și garanție a anvelopelor, certificat ce nu a fost transmis, situație în care se impune anularea biletelor de ordin.

Se mai invocă și faptul că încheierea de investire cu formulă executorie nu a fost comunicată, pentru 2 dintre biletele la ordin nefiind întocmită, în cauză neexistând protest de neplată pentru a se putea proceda la executarea silită. Prin sentința civilă nr. 1534 din 26 martie 2004 a Judecătoriei Severin a fost respinsă ca neîntemeiată opoziția la executare. Nemulțumită de această soluție, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 3636 din 1 noiembrie 2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că, hotărârea pronunțată la fond este susceptibilă numai cu recurs, întrucât opoziția a fost exercitată în cadrul unei executări silite, iar competența de soluționare a recursului revine Tribunalului Mehedinți în conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc.

civ. Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 18/R/C din 17 februarie 2005 a admis excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea apelului formulat de reclamantă și în consecință a declinat competența la Curtea de Apel Craiova. S-a constatat conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență. Tribunalul Mehedinți pe al cărui rol a fost înregistrat dosarul, având în vedere că în cauză este vorba de o opoziție la executare reglementată de art. 62 din Legea 58/1934, ce este o acțiune cambială, total diferită de contestația la executare.

S-a reținut că urmare a modificării intervenite prin Ordonanța nr. 11/1993, referitor la art. 62 din Legea 58/1934, a fost schimbat conținutul aliniatului 2, iar aliniatul 3 a rămas în vigoare, prin acesta din urmă stabilindu-se calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie. Față de calificarea dată căii de atac promovate, instanța a constatat că în ceea ce privește competența materială de soluționare sunt incidente dispozițiile aliniatului 3 din Ordonanța nr. 11/1993, și art. 3 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora se impune declinarea competenței de soluționare la Curtea de Apel Craiova. Ivindu-se un conflict negativ de competență între un tribunal și curte de apel, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., coroborat cu art. 22 pct. 3 C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Verificându-se actele dosarului și obiectul acțiunii, se constată că, calea exercitată de reclamantă este apel și soluționarea acestuia este de competentă Curtea de Apel Craiova, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. II alin. (3) din O.U.G. 58/2003 (în vigoare până la 28 mai 2003), hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, rămân supuse căilor de atac în termenele prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Prin O.G. 11/1993 au fost modificate prevederile Legii nr. 58/1934, în sensul că a fost schimbat conținutul aliniatului 2 al art. 62 și aliniatul 3 al aceluiași text invocat, a rămas în vigoare, stabilindu-se prin acesta din urmă calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie.

Iar, potrivit art. 336 C. proc. civ., încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie și este supusă apelului. Așa încât, în cauză suntem în prezența unei legi speciale și anume O.G. 11/1993, care stabilește calea de atac a apelului. Competența de soluționare a acestei căi de atac exercitată de reclamanta SC R. SA revine Curții de Apel Craiova întrucât, hotărârea pronunțată la fond, sentința 1534 a fost dată la 26 martie 2004, când era în vigoare O.U.G. 58/2003, și, potrivit căreia, respectiv art. 282 alin. (1) toate apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie și tribunal în prima instanță sunt de competența curții de apel. În consecință se va trimite dosarul la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea apelului declarat de reclamanta SC R. SA, împotriva sentinței civile nr. 1534 din 26 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Severin, în dosarul nr. 1485/2004, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC P.T.

SRL Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta SC R. SA Drobeta Turnu Severin și pârâta SC P.T. SRL Timișoara, în favoarea Curții de Apel Craiova, căreia îi trimite dosarul pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 aprilie 2005.