ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6266/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 60

din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Oradea care a luat în examinare apelurile

formulate de inculpații F.D., B.M.D., H.L. și B.V. trimiși în judecată pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art.

239 alin. (3) și (4) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 264 C. pen.

Cu această ocazie, instanța

de apel a constatat că inculpații au fost transferați din Penitenciarul Oradea

unde fusese citați în Penitenciarul Rahova din București, motiv pentru care a

amânat judecarea apelului la 25 octombrie 2005. Concomitent, potrivit art. 300

1

C. proc. pen., instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia arestării

preventive a inculpaților F.D. și H.L. pe care a menținut-o.

Împotriva încheierii au

declarat recurs inculpații care critică măsura menținerii arestării preventive în

lipsa lor și în absența apărătorilor aleși.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare

de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160

b

C.

proc. pen.

În cauză s-au administrat

probe și există indicii temeinice că în noaptea de 16 iulie 2003, inculpații

arestați au fost surprinși de o echipă a Poliției de frontieră Valea lui Mihai,

într-o parcare cu o geantă ce conținea 22,246 kg heroină, faptă încadrată în

dispozițiile infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

pentru care pedeapsa aplicată este de la 10 la 20 ani. Neîndoielnic că

arestarea făptuitorilor într-o astfel de situație este legală și temeinică,

condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., fiind îndeplinite.

În raport de aceste motive,

măsura menținerii arestării preventive a inculpaților dispusă de instanța de

apel este legală și temeinică.

Pe de altă parte, potrivit art.

159 alin. (4) C. proc. pen., aplicabil în cauză, cum rezultă din alineatul 3 al

art. 300

1

C. proc. pen., în cazul deosebit în care deplasarea

inculpatului arestat nu este posibilă, verificarea legalității și temeinicie va

fi efectuată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului căruia i

se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

Or în cauză, instanța i-a

citat corect pe inculpați la locul de executare a măsurii preventive a

arestului, Penitenciarul Oradea, de unde, fără știrea instanței au fost

transferați în Penitenciarul Rahova din București. Așa fiind, deplasarea lor la

termenul din 4 octombrie 2005 n-a mai fost posibilă.

Din cuprinsul încheierii

rezultă că inculpatul F.D. a fost asistat de apărător din oficiu, iar

inculpatul H.L. de apărător ales. Prin urmare, dreptul la apărare al ambilor

inculpați a fost respectat.

Examinând cauza și potrivit art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu există nici un alt

motiv de casare.

Văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile inculpaților și-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații F.D. și H.L. împotriva încheierii penale nr.

60/I.A/2005 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 4102/P/2005.

Obligă pe recurenți la plata

sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2005.