ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3622/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea, având pe rol judecarea în fond a cauzei privind, printre alții, pe inculpații M.S., K.R., H.A.I. și Ș.E.T., în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., a dispus menținerea arestării preventive a acestora. Pentru a hotărî astfel, a motivat că natura și gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, precum și circumstanțele prin care se reține că au fost săvârșite infracțiunile justifică aprecierea că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În acest sens, s-a menționat că activitatea infracțională este de mare anvergură, implică 13 inculpați, între care 3 lucrători ai Poliției de frontieră, iar valoarea bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii este de peste 2 milioane euro.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații sus-menționați care, în esență, susțin că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că au recunoscut faptele și că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic în termen de cel mult 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. Din examinarea actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin.

Astfel, în cauză există indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, fiind întrunită condiția arestării preventive prev. de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. Sunt îndeplinite în continuare condițiile arestării preventive prev. de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. Inculpații au comis împreună infracțiuni grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, chestiuni care au mai fost examinate în mod repetat. Nu există motive pentru ca instanța să fie îndreptățită a constata că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților au încetat.

Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b), va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, pe care îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S., K.R., H.A.I. și Ș.E.T. împotriva Încheierii din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009. Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2010. Procesat de GGC - AZ