ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3622/2010

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Încheierea din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea, având pe rol judecarea

în fond a cauzei privind, printre alții, pe inculpații M.S., K.R., H.A.I. și

Ș.E.T., în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., a

dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Pentru a hotărî astfel, a motivat că natura

și gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, precum și circumstanțele prin

care se reține că au fost săvârșite infracțiunile justifică aprecierea că

lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

În acest sens, s-a menționat că activitatea

infracțională este de mare anvergură, implică 13 inculpați, între care 3

lucrători ai Poliției de frontieră, iar valoarea bunurilor ce au făcut obiectul

infracțiunii este de peste 2 milioane euro.

Împotriva încheierii au declarat recurs

inculpații sus-menționați care, în esență, susțin că nu mai subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că au recunoscut

faptele și că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) și

(3) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic în termen de

cel mult 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive și când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea

arestării preventive.

Din examinarea actelor dosarului, rezultă că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin.

Astfel, în cauză există indicii temeinice

care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiuni

grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 rap. la art. 274 din

Legea nr. 86/2006, fiind întrunită condiția arestării preventive prev. de art.

143 alin. (1) C. proc. pen.

Sunt îndeplinite în continuare condițiile

arestării preventive prev. de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen.

Inculpații au comis împreună infracțiuni

grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică,

chestiuni care au mai fost examinate în mod repetat.

Nu există motive pentru ca instanța să fie

îndreptățită a constata că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpaților au încetat.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b), va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, pe care îi

va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații M.S., K.R., H.A.I. și Ș.E.T. împotriva Încheierii din 7 octombrie

2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de

câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie

2010.

Procesat

de GGC - AZ