ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 80 din 26 noiembrie 2001 Primarul Comunei Dobroteasa, județul Olt, a respins cererea formulată de M.N. în temeiul notificării nr. 105/2001 pentru restituirea în natură a unor bunuri imobile. La data de 9 ianuarie 2002 reclamanta M.N. a atacat în justiție, în contradictoriu cu Primăria Comunei Dobroteasa și C. Dobroteasa, județul Olt, dispoziția emisă de prima pârâtă, solicitând anularea actului și restituirea în natură a unei case compusă din două camere și o magazie și a unei alte case, în construcție, din lemn, formată din trei camere, bunuri situate în satul Betia, comuna Dobroteasa, județul Olt.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilele au aparținut părinților săi, M.I.M. și M.I., construcțiile fiind situate pe un teren ce a fost reconstituit reclamantei conform Legii nr. 18/1991. Construcțiile au fost confiscate de la tatăl reclamantei urmare a condamnării într-un proces penal, autorul reclamantei fiind ulterior achitat prin decizia penală nr. 1238/1996 a Curții Supreme de Justiție, pedeapsa confiscării averii fiind înlăturată. Prin cererea de intervenție principală din 15 aprilie 2002, G.D.C. a solicitat să i se restituie o suprafață de 0,08 ha teren pe care este amplasată o casă compusă din trei camere strămutată de pe terenul autorului reclamantei și care este ocupată în prezent de birourile C.C.

Dobroteasa. Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr. 706 din 27 mai 2002, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtul Primarul Comunei Dobroteasa să-i restituie în natură casă cu două camere și o magazie din cărămidă situate în comuna Dobroteasa, sat Betia, județul Olt, pe terenul reclamantei în suprafață de 1435 mp. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei față de pârâta C. Dobroteasa, județul Olt și totodată s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție promovată de G.D.C. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr.174 din 18 octombrie 2002, a admis apelurile declarate de reclamanta M.N., pârâta Primăria Dobroteasa, județul Olt și intervenientul G.D.C., a anulat sentința tribunalului și a reținut cauza pentru rejudecarea apelurilor în scopul efectuării unei cercetări locale.

Aceeași instanță, prin decizia nr. 84 din 18 aprilie 2003, a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților Primăria comunei Dobroteasa, județul Olt, C. Dobroteasa, județul Olt, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (această parte fiind introdusă în cauză direct în apel) și intervenientului G.D.C. A fost anulată dispoziția emisă de Primarul comunei Dobroteasa și au fost obligați pârâții „să restituie în natură reclamantei, casa cu două camere și bucătărie și magazia de cărămidă situate în comuna Dobroteasa, sat Betia, județul Olt și pentru imobilul din comuna Dobroteasa teren în suprafață de 800 mp obligate C.C. Dobroteasa către intervenientul G.D., iar casa cu 2 camere și prispă către reclamantă”.

(Dispozitivul a fost reprodus întocmai, așa cum a fost redactat de Curtea de Apel Craiova). Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții Primăria comunei Dobroteasa, județul Olt, C.C. Dobroteasa, județul Olt (recurs comun) și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în sensul propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice care au susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat prevederile art. 18 lit. b) și art. 21 din Legea nr. 10/2001 și că Statul Român nu a fost proprietarul imobilelor revendicate, astfel că greșit a fost obligat la restituirea lor. Recursurile sunt fondate, pentru un motiv de ordine publică a fost invocat și urmează a fi rezolvat conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Prin sentința penală nr. 45 din 5 februarie 1960 pronunțată de Tribunalul Militar Craiova numitul M.M., tatăl reclamantei, a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209, pct. 2, lit. a) C. pen. anterior. Conform art. 25 lit. b) din același cod s-a dispus confiscarea totală a averii condamnatului. Soluția a fost menținută de fostul Tribunal Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de recurs, care, prin decizia nr. 351 din 2 martie 1960, a respins recursul declarat de M.M. Prin decizia nr. 1238 din 21 mai 1996 Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a casat cele două hotărâri de condamnare, a achitat pe inculpatul M.M.

și a înlăturat pedeapsa complementară a confiscării averii. Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate abuziv se înțeleg și imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzută de legislația penală, săvârșite ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist. Pentru a fi în prezența unei asemenea ipoteze, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții: a) existența unei hotărâri penale de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică, prevăzută de legislația penală; b) infracțiunea să fie săvârșită ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist; c) legea să prevadă posibilitatea aplicării măsurii confiscării averii; d) prin hotărârea penală menționată să se fi aplicat pedeapsa complementară a confiscării averii.

Folosirea de către legiuitor a sintagmei „infracțiuni de natură politică” implică depunerea de către persoana îndreptățită, ca act doveditor, a hotărârii judecătorești de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică, care a prevăzut ca măsură complementară confiscarea averii. În aceste cazuri, entitatea obligată la restituire, respectiv instanța judecătorească civilă, vor analiza și vor aprecia incidența beneficiului legii în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, prin raportarea infracțiunii invocate în textul hotărârii de condamnare la prevederile constituționale actuale și la ordinea juridică actuală.

Or, din cercetarea actelor dosarului se constată că acțiunea reclamantei nu se găsește în ipoteza reglementată de textul citat întrucât petenta nu se mai află în prezența unei hotărâri penale de condamnare a autorului său pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură politică cât timp atare hotărâre penală a fost casată urmare a exercițiului unei căi extraordinare de atac, iar măsura confiscării averii a fost înlăturată în aceleași condițiuni ale controlului judiciar. Cu alte cuvinte, nici entitatea obligată la restituire ori la alte măsuri reparatorii și nici instanța judecătorească civilă nu se găsesc în ipoteza de a analiza ori de a aprecia dacă infracțiunea este ori nu de natură politică, cât timp hotărârea penală a fost casată, iar autorul reclamantei achitat.

Textul citat din Legea nr. 10/2001 este incident numai atunci când hotărârea penală a rămas definitivă și când organele îndrituite a aplicarea acestei legi sunt chemate ele însele să analizeze și să aprecieze dacă „infracțiunea este de natură politică” și dacă textul din hotărârea penală mai este compatibil cu ordinea constituțională actuală. Cum hotărârea penală a fost casată, iar măsura confiscării înlăturată chiar de instanța penală prin exercițiul unei căi de atac de reformare, temeiul acțiunii reclamantei nu se poate circumscrie decât în prevederile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.

Întrucât instanțele au soluționat cauza în baza unui temei juridic inaplicabil speței și circumstanțelor sale, precum și cu încălcarea normelor de competență după materie, se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și reluarea judecății la instanța competentă potrivit art. 1 și art. 13 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Primăria comunei Dobroteasa, județul Olt, C.C. Dobroteasa, județul Olt și D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 84 din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată, decizia nr. 174 din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, precum și sentința nr. 706 din 27 mai 2002 a Tribunalului Olt, secția civilă și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Slatina, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.