ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3548/2005

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 10954/2001

pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC R.A.D.C. SA,

prin lichidator judiciar M.D., a chemat în judecată pe pârâții D.F., R.I., Ș.L.,

U.A., M.M.C., M.C. și SC D.I. SRL, solicitând obligarea acestora la plata

următoarelor sume de bani: D.F. – 271.885.804 lei, reprezentând contravaloarea

bunurilor nejustificate ca urmare a predării și lichidării A.R.F. din cadrul SC

R.A.D.C. SA: 17.268.654 lei pierdere conform bilanțului încheiat la 11 mai 2001

de comisia de lichidare; 112.200.000 lei retribuție lichidator pe care acesta

nu a plătit-o; D.F., R.I. și Ș.L., în solidar, pentru 166.384.742 lei,

reprezentând produse livrate și sume încasate pentru SC G. SRL Secaria; U.A. –

33.314.617 lei, reprezentând retribuție lichidator și pierderi înregistrate; M.M.C.

- 6.322.197 lei pierdere înregistrată conform bilanțului de la 22 mai 2001; SC

D.I. SRL – 135.458.017 lei pierderi înregistrate, conform bilanțului de la 11

mai 2001 și retribuție lichidator.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 1073, 1075 și 1077 C. civ. și art. 42-48 din Legea nr. 64/1995,

republicată.

Prin sentința civilă nr. 1836 din 23

octombrie 2002, Tribunalul București, secția comercială, prin Judecătorul

sindic, admite cererea creditoarei SC R.A.D.C. SA, așa cum a fost precizată și

obligă pârâții să suporte o parte din pasivul societății debitoare SC R.A.D.C.

SA, după cum urmează: D.F. suma de 307.980.495 lei, 33.314.617 lei și SC D.I.

SRL suma de 135.458.017 lei.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat recurs pârâții care au arătat că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea

competenței materiale. Astfel, secția a VI-a comercială a Tribunalului

București, a fost competentă să soluționeze litigiul, fiind vorba despre

creanțe izvorâte din executarea unui contract de asociere în participațiune și,

ca urmare, cererea trebuia să fie timbrată și judecată cu administrarea

probatoriilor în procedura contencioasă comună.

Prin decizia comercială nr. 1108 din

20 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis recursurile

declarate de SC D.I. SRL, R.I., D.F. și U.A., a casat sentința civilă

menționată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București, secția a VI-a

comercială.

Instanța de control judiciar a

reținut că, potrivit art. 44 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul poate

introduce la tribunal acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de

debitori în dauna creditorilor în cei trei ani anterior deschiderii procedurii.

De asemenea, potrivit art. 124 alin.

(1) din lege, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societății sau al

unei societăți cu răspundere limitată ajunsă în încetare de plăți, să fie

suportată de către acei membri ai organelor de conducere care au contribuit la

ajungerea societății în această situație.

Din coroborarea textelor de lege,

Curtea a reținut că pentru a introduce o acțiune, în temeiul Legii nr. 64/1995

este necesar ca persoana juridică să fie societate comercială, ceea ce nu este

cazul în speță.

În aceste condiții, competența de

soluționare a cauzei nu aparține Judecătorului sindic, ci instanței de drept

comun, respectiv secției a VI-a comercială a Tribunalului București.

La rejudecarea cauzei în fond după

casare, s-a format dosarul nr. 15465/2003 pe rolul Tribunalului București, secția

a VI-a comercială.

Prin sentința comercială nr. 2957

din 1 martie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția netimbrării și a anulat ca netimbrată cererea reclamantei pe care a

obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.171.000 lei către pârâtul

R.I. și de 44.171.000 lei către pârâta SC D.I. SRL.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut, în esență, că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 44

din Legea 64/1995, pentru că SC R.A.D.C. SA nu este societate comercială în

sensul dispozițiilor Legii 31/1990, astfel că acțiunea nu este scutită de plata

taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta.

Prin decizia comercială 256 din 3

iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca

nefondat apelul reclamantei, răspunzând punctual criticilor formulate de

aceasta.

Astfel, s-a reținut că acțiunea are

ca obiect pretenții patrimoniale, ca rezultat al unor nereguli săvârșite de

pârâți în calitate de asociați ai A.R.A.D. Florești, în care asociat a fost și

reclamanta.

Asocierea în participațiune nu

conduce la crearea unei persoane juridice, astfel că nu-i sunt aplicabile art. 42

din Legea nr. 64/1995, privind scutirea de taxă judiciară de timbru a acțiunilor

introduse de lichidatori.

Dizolvarea și lichidarea unei

asociațiuni în participațiune se fac potrivit dispozițiilor de drept comun și

nu în condițiile prevăzute de art. 64/1995.

De asemenea, s-a reținut că

reclamanta a fost legal citată la tribunal, la termenele acordate a fost prezent

reprezentantul acestuia.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs, timbrat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate

sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 42 din Legea 64/1995, care

prevăd că toate acțiunile și cererile introduse de lichidatorul judiciar sunt

scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Se susține că greșit s-a dispus

anularea ca netimbrată a acțiunii, în condițiile în care tribunalul nu s-a

pronunțat cu privire la contestația referitoare la timbraj.

Recurenta a invocat că procedura de

citare la instanța de fond a fost viciată.

Recursul a fost întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Reclamanta a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la

tribunal.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamantă, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, decizia instanței de apel fiind legală și

temeinică.

Astfel, se constată că în cauză s-a

solicitat atragerea răspunderii personale a unor persoane în calitate de

administratori ai unei asociații în participațiune, respectiv A.R.A.D.

Florești, fără ca aceasta să aibă calitatea de comerciant, respectiv de

societate comercială.

Potrivit art. 253 C. com.,

asociațiunea în participațiune nu are personalitate juridică, spre deosebire de

societățile comerciale care au personalitate juridică, ceea ce le conferă

calitatea de subiect de drept de sine stătător.

În consecință, A.R.A.D. Florești nu

este o societate comercială în sensul Legii 31/1990, pentru a-i fi aplicabile

dispozițiile Legii 64/1995 (art. 1 din Legea 64/1995, prevede că legea se

aplică comercianților persoane fizice și societăți comerciale).

Pe cale de consecință, în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din Legea 64/1995, privind scutirea de

taxele de timbru a acțiunilor introduse de lichidator (de altfel, dizolvarea și

lichidarea unei asociațiuni în participațiune se face după regulile de drept

comun).

În aceste condiții, soluția de

anulare a acțiunii ca netimbrată, în condițiile art. 20 din Legea 146/1997,

este legală și temeinică.

Recurenta a invocat că procedura de

citare a acesteia la instanța de fond a fost viciată, motiv pentru care nu a

putut să-și facă apărările în ceea ce privește obligația timbrării stabilită de

instanță.

Acest motiv de recurs a constituit

și motiv de apel, Curtea de Apel București răspunzând punctual asupra acestor

critici reiterate și în recurs, constatând că procedura de citare a fost legal

îndeplinită (de altfel, reprezentantul reclamantei a fost prezent în instanță

și a avut posibilitatea de a formula eventuale apărări și excepții).

Cel de al treilea motiv de recurs,

referitor la omisiunea instanței de fond de a soluționa contestația reclamantei

referitoare la taxa de timbru, a fost invocat pentru prima dată în această cale

de atac, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că ar fi și formulat

o astfel de contestație.

În consecință, constatând că

recursul este nefondat, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., îl va

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.A.D.C. SA prin lichidator judiciar SC A.G.E. SRL București,

împotriva deciziei nr. 256 din 3 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2005.