ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 358/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 344 din 4

octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 5283/2005, în

baza art. 20 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c)

și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la un an și 6 luni

închisoare.

Pe perioada și în condițiile art. 71

C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen.

A obligat inculpatul să plătească

părții civile M.Z. (fostă C.) suma de 34.567.677 lei daune materiale și 50.000.000

lei daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de

7.000.000 lei cheltuieli de judecată și statului suma de 7.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

Instanța a reținut că, inculpatul a

cauzat soției sale, C.Z., prin lovirea cu un cuțit, leziuni care au pus în

primejdie viața acesteia.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere persoana inculpatului, care are 75 ani, a recunoscut săvârșirea

infracțiunii, după săvârșirea ei a solicitat sprijinul cadrelor medicale, a

îngrijit-o pe partea vătămată, ceea ce arată că regretă fapta, aceste

împrejurări fiind reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Împotriva sentinței arătate a

declarat apel inculpatul, solicitând instanței de control judiciar să dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei, arătând că, în opinia sa,

limitele de pedeapsă la care se referă art. 81

3

C. pen., privesc

infracțiunea consumată și nu tentativa, care are un regim sancționator

derogator.

Prin decizia penală nr. 376/ A din 9

noiembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat și l-a obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de

Apel Timișoara a reținut că practica judiciară majoritară în materie se

situează pe poziția interzicerii aplicării dispozițiilor referitoare la

supravegherea condiționată a executării pedepsei în cazul formelor imperfecte

ale infracțiunii, cum ar fi tentativa și că, pedeapsa a fost corect

individualizată de către prima instanță.

Împotriva deciziei penale nr. 376/A/2005

a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru

motivele arătate în partea introductivă și solicitând, ca și în apel, să se

dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Examinând motivele de recurs în

raport cu probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul

este nefondat, din considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 871 alin. (3) C. pen.,

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de 15 ani.

Textul incriminator al infracțiunii

consumate săvârșită de inculpat, infracțiunea de omor asupra soției, se

pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Este adevărat că în cauză,

inculpatul a săvârșit tentativa la infracțiunea de prevăzută de art. 175 lit.

c) C. pen. și că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) C. pen.,

tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și

jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată.

Textele de mai sus nu conduc la

ideea că instanțele de judecată ar fi obligate să dispună, în orice situație,

suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazurile de tentativă.

Înalta Curte constată că în cauză

instanțele anterioare au apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi atins

numai cu executarea acesteia în regim de penitenciar, având în vedere gradul de

pericol social ridicat al infracțiunii comise și calitatea de soț pe care o

avea inculpatul la data săvârșirii faptei.

De altfel, instanța de fond a ținut

cont de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului la

individualizarea pedepsei.

Față de cele menționate în cele ce

preced, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 9 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 9

noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2006.