ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4589/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Călărași, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la 9 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 06 martie 2005 la zi. S-a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral. A fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație: În seara zilei de 04 martie 2005, în jurul orei 21,30, inculpatul C.N.

a mers la barul L.E. din satul Siliștea (comuna Valea Argovei), unde a consumat băuturi alcoolice și a jucat cărți împreună cu alți consăteni. În local a apărut, la un moment dat, și partea vătămată S.A., aflată în stare de ebrietate, cu care inculpatul se afla în relații conflictuale vechi. La plecarea din bar, inculpatului i-a venit ideea de a se răzbuna pe S.A. și, după ce a făcut un ocol al străzilor, s-a așezat într-un loc întunecos, după un stâlp, așteptând. La apropierea părții vătămate, a sărit în fața acesteia, lovind-o de câteva ori cu pumnul în zona feței. După ce partea vătămată S.A. a căzut la pământ, inculpatul i-a luat din buzunarul de la spate al pantalonilor banii pe care aceasta îi avea asupra sa, la domiciliu constatând că era vorba de 2.600.000 lei.

A doua zi, inculpatul a mers în orașul Lehliu Gară, de unde și-a cumpărat mai multe articole de îmbrăcăminte, în valoare de 1.100.000 lei, pe parcursul cercetărilor predând aceste bunuri și diferența de bani rămasă părții vătămate. Raportul de constatare medico-legală emis de S.M.L. Călărași a relevat că victima a prezentat în zona feței plăgi și excoriații produse de corp dur, pentru a căror vindecare a avut nevoie de 4-5 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost temeinic stabilite pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, vârsta acestuia, atitudinea sa de recunoaștere și regret manifestată pe parcursul procesului penal, cât și circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, consecințele produse asupra părții vătămate, scopul urmărit de inculpat și modalitatea de săvârșire a faptei. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul C.N., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că pedeapsa aplicată este excesiv de aspră față de pericolul social concret al faptei. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 430 din 7 iunie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul C.N.

împotriva sentinței penale nr. 56 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului Călărași. S-a desființat în parte sentința penală nr. 56 din 14 aprilie 2005 și rejudecând; Diminuează cuantumul pedepsei aplicată inculpatului C.N. de la 9 ani închisoare la 5 ani închisoare. Compută prevenția de la 6 martie 2005 la zi și menține măsura arestării preventive a inculpatului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând în continuare reducerea pedepsei, chiar și sub limita minimă. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de critica adusă precum și din oficiu, Curtea reține că a fost evaluat corect iar pedeapsa astfel după cum a fost redusă în apelul inculpatului admis, reprezintă limita minimă prevăzută de textul de incriminare.

Corect și legal s-a ajuns la reducerea pedepsei, la limita minimă, prin aceasta dându-se eficiență, elementelor de circumstanțiere personală (vârsta de 23 ani, lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră) dar și a circumstanțelor reale, privitoare la acoperirea prejudiciului produs. Cum, inculpatul recurent repetă motivele din apel și văzând că a comis tâlhăria asupra victimei, pentru a se răzbuna, având relații conflictuale cu partea vătămată de mai multă vreme, s-a pregătit și l-a lovit în momentul când se afla într-un loc întunecos, pedeapsa stabilită nu apare excesivă. Ținându-se cont și de împrejurarea că inculpatul a profitat și de starea de ebrietate a victimei, nu se poate admite, că pedeapsa minimă e prea severă și deci nu se impune a mai fi redusă și sub limita minimă prin recunoaștere de circumstanțe atenuante, deoarece în realitate această critică (cererea recurentului), este fără temei, după cum au examinat-o, în cele de mai sus.

Ca atare, hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală sub toate aspectele, iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 430/ A din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 martie 2005 la 3 august 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2005.