ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3636/2006

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 471 din 24

octombrie 2005 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul D.V., la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b), art. 74 lit. a),

b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a constatat că prejudiciul a fost

acoperit integral, prin restituire, partea vătămată S.A.I. nemaiconstituindu-se

parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Familia S. din Galați deține un club

cu jocuri pe calculator.

În ziua de 7 noiembrie 2004, fiind

ocupați, familia S. a trimis la club pe partea vătămată S.A.I., fiul lor pentru

a supraveghea activitățile din club.

În acea zi, la club a mers și inculpatul

D.V. însoțit de martorul L.C. Înainte de a merge la club, inculpatul a consumat

băuturi alcoolice la un bar, fiind în stare de ebrietate.

În club se aflau și martorii S.N.T.,

N.A.M. și B.D.

La un moment dat, inculpatul a

început să-l lovească pe partea vătămată S.A.I., sub pretext că acesta i-ar fi

sustras din buzunar o sumă de bani. Partea vătămată nu a înțeles atitudinea

violentă a inculpatului și a încercat să-l ocolească văzând că este sub

influența băuturilor alcoolice.

Inculpatul a lovit din nou pe partea

vătămată și i-a cerut să-i restituie banii. Partea vătămată pentru a-l convinge

i-a arătat buzunarele, ocazie cu care a scos din buzunar o agendă electronică

ce-i aparținea. Inculpatul a luat agenda și cum acesta continua să se manifeste

agresiv, partea vătămată a închis localul.

În autobuzul cu care partea vătămată

se întorcea la Galați a urcat și inculpatul care i-a cerut acestuia să-i lase

drept garanție, până va veni cu banii, un lucru de preț. Partea vătămată a

refuzat, situație în care inculpatul l-a lovit din nou, scoțându-i cu forța

pulovărul. În aceleași condiții, inculpatul a intenționat să-i scoată și

pantalonii, dar nu a reușit deoarece autobuzul a ajuns într-o stație în care

inculpatul a coborât.

Din certificatul medico - legal nr. 2148

din 8 noiembrie 2004 rezultă că partea vătămată S.A.I. prezintă la data

examinării leziuni traumatice la nivelul feței, care au putut fi produse prin

lovire cu mijloace contondente, posibil pumni.

S-a concluzionat că leziunile

necesită pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul D.V.

Prin decizia penală nr. 29/ A din 11

aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a admis apelul declarat de

parchet și s-a desființat hotărârea atacată în ce privește latura penală și

rejudecând a dispus următoarele:

- a schimbat încadrarea juridică,

conform art. 334 C. proc. pen., din art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art.

74 – art. 76 C. pen., și a condamnat pe inculpat, în baza acestui text, la o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (2 acte materiale săvârșite în seara de

7 noiembrie 2004);

- au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a respins, ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut, că situația de fapt, necontestată de părți, a

evidențiat existența a două acte materiale de tâlhărie, comise în baza

aceleiași rezoluțiuni delictuase, ceea ce în drept caracteriza o infracțiune

continuată de tâlhărie calificată pentru care se impunea a fi condamnat

inculpatul la o pedeapsă corespunzătoare.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că încadrarea juridică

reținută de instanța de apel nu corespunde situației de fapt și dispozițiilor

legale, solicitând menținerea hotărârii instanței de fond atât cu privire la

încadrarea juridică a faptei cât și cu privire la pedeapsă.

Criticile formulate vor fi analizate

în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

și 14 C. proc. pen., constatându-se însă că, recursul este

nefondat.

Reținând dispozițiile art. 41 alin.

(2) C. pen., instanța de apel a avut în vedere starea de fapt rezultată din

probe și necontestată nici de partea vătămată și nici de inculpat.

În acest context, activitatea

infracțională desfășurată de inculpat, în seara de 7 noiembrie 2004, a fost

marcată de două etape săvârșite la momente apropriate și locuri diferite. Mai

întâi, a avut loc agresionarea părții vătămate în interiorul clubului, ocazie

în care părții vătămate i-a fost smulsă agenda electronică.

Apoi, cel de-al doilea act material

ce a compus activitatea de tâlhărie, l-a constituit agresionarea părții

vătămate, în aceeași seară, în autobuzul cu care părțile vătămate se deplasau spre

Galați.

În această ultimă împrejurare,

recurentul inculpat a reușit să-i sustragă părții vătămate doar pulovărul nu și

pantalonii așa cum intenționase inițial.

Esențial este că cele două acte

materiale comise de inculpat, la scurte intervale de timp, s-au realizat în

baza unei rezoluțiuni infracționale unice și ambele acțiuni au reprezentat

fiecare, în parte, conținutul unei infracțiuni calificate de tâlhărie.

În acest sens, în mod corect,

instanța de apel a constatat incidente dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.,

și a dispus schimbarea încadrării juridice, dispunând condamnarea recurentului

inculpat pentru o infracțiune continuată și calificată de tâlhărie.

Deși a procedat la schimbarea

încadrării juridice și a condamnat pe inculpat pentru o infracțiune continuată,

instanța de apel a menținut dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., și a

majorat pedeapsa numai cu 6 luni închisoare. În acest context, pedeapsa

aplicată inculpatului este stabilită sub limita minimă legală a textului

sancționator, cu efect al reținerii în continuare în favoarea inculpatului a

circumstanțelor judiciare atenuante.

Drept urmare nu se constată motive

de casare a hotărârii atacate, nici în privința încadrării juridice reținute și

nici în ce privește pedeapsa stabilită care respectă dispozițiile art. 72 și 76

C. pen., astfel încât, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 29 din 11 aprilie

2006 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iunie 2006.