ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3561/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3561/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față.
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 712
din 24 decembrie 2002 la Tribunalul Olt, petenții reclamanții D.M.I., M.M., M.Ș.,
au chemat în judecată Primăria municipiului Slatina și Prefectura județului
Olt, solicitând să fie obligați să restituie în natură, în limita suprafețelor
rămase libere imobilul teren situat în Slatina, și să acorde măsuri reparatorii
prin echivalent pentru construcțiile și imobilele preluate și demolate în mod
abuziv.
În motivarea cererii, petenții au
arătat că bunurile au trecut în proprietatea statului condițiile Decretului nr.
107/1974.
Prin sentința civilă nr. 549 din 7
octombrie 2003 Tribunalul Olt, secția civilă, a admis cererea petenților și a
obligat Primăria Slatina să restituie acestora în natură: 1080 mp (spații
verzi) situat în Slatina, având ca vecini: la nord și vest- trotuarul B-dul
A.I.C. pe lungimea de 86,23 ml; la sud - rest teren primărie, pe lungimea de
86,23 ml, la sud - rest teren primărie pe lungimea de 83 ml și la est - rest
teren primărie pe lungimea de 20 ml.
A obligat Statul Român prin Ministerul
Finanțelor să restituie prin echivalent bănesc pentru suprafața de 1630 mp
teren intravilan (evaluat la 1.130.894.000 lei) cu respectarea dispozițiilor
art. 36-40 din Legea nr. 10/2001, și pentru imobilul casă de locuit situat în
str. V.V. nr. 52, construit în 1921, compus din magazie, grajd, fânar și garaj,
demolate (evaluate la 1.581.635.000 lei) cu respectarea dispozițiilor art. 36-40
din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.
A răspuns ca nefondată cererea
formulată împotriva Prefecturii Olt.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel pârâtele D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul
Finanțelor Publice și Primăria Slatina, susținând în esență că hotărârea a fost
dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., în sensul că nu au
fost analizate apărările pe care le-au făcut prin întâmpinare, greșit au fost
acordate, despăgubiri bănești și nu s-a pronunțat asupra excepțiilor lipsei
calității procesuale și a prematurității acțiunii.
Apelul pârâtelor a fost admis prin
decizia nr. 1297 din 21 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția
civilă.
Sentința apelată a fost anulată,
fixându-se termen la 25 iunie 2004 pentru judecata pe fond.
Impotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamanții D.M.I., M.M. și M.Ș.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit art. 299 C. proc. civ.,
sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,
precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe în activitate
jurisdicțională.
În speță, decizia prin care a fost
anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza pentru judecarea în fond are
caracterul unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu
recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.
În consecință, recursul declarat de
reclamanți urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții D.M.I.,
M.M., M.Ș. împotriva deciziei nr. 1297 din 21 mai 2004 a Curții de Apel
Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.