ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1606/2006

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din 30

mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 100/2005, Tribunalul Olt, în baza art. 254 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul B.P., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, în condițiile

prevăzute de art. 81 C. pen., respectiv cu suspendarea condiționată as

executării.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 16

noiembrie 2004 până la 18 noiembrie 2004.

S-a dispus restituirea către martora

denunțătoare T.E., a sumei de 300.000 lei și s-a constatat executată această

măsură.

Instanța a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 400.000 lei în folosul statului.

A fost respinsă cererea de schimbare

a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen., și a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, la data de 9 decembrie 2004, martora T.E., s-a

prezentat la inculpat, care este medic, în cabinetul său din sediul secției de psihiatrie

a Spitalului județean Slatina și i-a solicitat să-i emită un act medical în

legătură cu starea sa de sănătate, care să îi permită prelungirea stării de

incapacitate de muncă, prin Comisia de expertiză, în scopul menținerii

dreptului la pensie.

Constatând că martora îi oferă numai

suma de 300.000 lei, inculpatul i-a pretins suma de 700.000 lei, dacă dorește

să-i emită actul solicitat.

Inculpatul nu a acceptat

explicațiile martorei referitoare la imposibilitatea de a procura suma

solicitată, spunând inițial că nu îi va înmâna înscrisul. Fiind însă asigurat

de martoră că va primi diferența de bani până la concurența sumei solicitată a

eliberat actul cu nr. 3618 din 9 noiembrie 2004, pe care martora l-a depus la

Comisia de expertiză medicală.

În ziua de 15 noiembrie 2004,

martora a ridicat de la un bancomat suma reprezentând pensia de asigurări

sociale, însă apreciind că suma de 400.000 lei ce urma să o remită inculpatului

era mult prea mare, s-a hotărât să sesizeze organele de poliție. A doua zi

martora s-a prezentat la cabinetul inculpatului și i-a dat diferența de 400.000

lei promisă, sumă pe care inculpatul a pus-o în buzunarul de la pantalon și

unde a fost găsită de organele de urmărire penală, având marcajul chimic

efectuat în prealabil.

Prima instanță a reținut că

probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de consumare a

denunțului oral, procesul verbal de marcare a bancnotelor prezentate de martora

T.E., procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele

fotografice judiciare, declarațiile martorei T.E., procesul verbal de

confruntare, fișa postului privind pe inculpat, depozițiile martorilor C.F. și

C.C.M., precum și declarațiile inculpatului la urmărirea penală și în timpul

cercetării judecătorești au dovedit vinovăția acestuia în comiterea faptelor.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și

inculpatul B.P.

Parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul greșitei confiscări a sumei de 400.000 lei, sumă care trebuie

restituită denunțătoarei T.E., apreciind totodată că pedeapsa aplicată

inculpatului este mult prea redusă.

În apelul său, inculpatul a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de primite de

foloase necuvenite, iar în subsidiar redozarea sancțiunii aplicate.

Prin decizia penală nr. 321 din 20

octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpatul B.P.

A fost desființată în parte sentința

penală nr. 127 din 30 mai 2005 a Tribunalului Olt și în rejudecare:

A fost înlăturată dispoziția privind

confiscarea de la inculpat a sumei de 400.000 lei și s-a dispus restituirea

acestei sume către martora denunțătoare T.E.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Craiova a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită, întrucât probele administrate

în cauză au dovedit că acesta i-a solicitat martorei denunțătoare, pentru

eliberarea actului medical solicitat, suma de 700.000 lei. Împrejurarea că suma

a fost remisă inculpatului, în două etape, una (respectiv suma de 300.000 lei)

anterior întocmirii actului solicitat, iar cealaltă (respectiv 400.000 lei)

după întocmirea actului, nu poate determina reținerea infracțiunii de primire

de foloase necuvenite, câtă vreme banii au fost dați în baza înțelegerii

intervenite între inculpat și martora denunțătoare, anterior îndeplinirii

actului.

Întrucât martora T.E. a denunțat

autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat

pentru acea infracțiune și având în vedere că, potrivit art. 255 alin. (5) C.

proc. pen., într-o astfel de situație, banii, valorile sau orice alte bunuri se

restituie persoanei care le-a dat, instanța de apel a înlăturat măsura confiscării

speciale a sumei de 400.000 lei, sumă pentru care a dispus restituirea către

martora denunțătoare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul B.P., fără a-l motiva în scris, iar la

termenul acordat pentru judecarea recursului, nu s-a prezentat pentru a-l

susține, deși a fost legal citat.

Apărătorul desemnat din oficiu al

inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea acestuia pentru infracțiunea de

luare de mită, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., cu motivarea că, fapta săvârșită nu întrunește elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, inculpatul neavând calitatea cerută

subiectului activ al infracțiunii de luare de mită.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de

fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a

probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta,

încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Elementul esențial al existenței

infracțiunii de luare de mită, în legătură cu care inculpatul a fost condamnat

ca subiect activ, este calitatea acestuia de „funcționar” într-una din

accepțiunile art. 147 C. pen., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr.

306/2004 privind exercitarea profesiei de medic „având în vedere natura

profesiei de medic și obligațiile fundamentale ale medicului față de pacientul

său, medicul nu este funcționar public”.

Trebuie făcută însă distincția între

actele medicale propriu-zise care sunt dominate de sensul lor umanitar și

actele de administrație, funcționărești pe care medicul le desfășoară la

momentul eliberării certificatelor medicale solicitate de pacienți și care nu

au nici o tangență cu actul medical în sine.

În raport cu această distincție, în

primul caz, în timpul exercitării profesiei medicale, medicul nu este

funcționar public, deci nu poate avea calitatea de subiect activ al

infracțiunii de luare de mită, dată fiind natura liberală și umanitară a

acestei profesii, pe când în cel de al doilea caz, medicul îndeplinind

atribuții funcționărești poate răspunde pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Pe de altă parte legea privind

exercitarea profesiei de medic este în ansamblul său o lege cu caracter civil,

al cărei obiect de reglementare îl constituie relațiile sociale ce se

statornicesc în domeniul activității medicale. Ea nu conține nici o dispoziție

cu caracter penal, deci nu face parte din categoria legilor nepenale cuprinzând

dispoziții penale.

Potrivit prevederilor art. 254 C.

pen., subiectul activ al infracțiunii de luare de mită trebuie să aibă

calitatea de funcționar.

Conform art. 147 C. pen., prin

funcționar se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu

orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură,

retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art.

145 C. pen. (autorități publice, instituții publice, instituții sau alte

persoane juridice de interes public), precum și orice salariat care exercită o

însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele menționate mai

sus.

În timp ce art. 147 C. pen., are în

vedere un raport juridic ce privește legea penală a cărei principală

caracteristică o constituie calitatea persoanei ce reprezintă o autoritate de

stat (al cărei prestigiu este apreciat și prin incriminarea faptei de luare de

mită), art. 6 alin. (2) din Legea nr. 306/2004 privește un raport juridic de

drept civil stabilit între medic, ca specialist și pacientul care recurge la

cunoștințele acestuia.

Textele sus-menționate nu se exclud,

deoarece reglementează situații și finalități deosebite. În primul caz persoana

este subiect de drept penal, reprezentând o autoritate de stat al cărei

prestigiu trebuie ocrotit, iar în cel de al doilea caz, persoana este subiect

de drept civil cu drepturi și obligații anume prevăzute de lege.

Ca atare, aplicarea legii penale

intervine în toate situațiile în care s-a încălcat relația dintre medic și

autoritatea pe care o reprezintă (și nu relația dintre medic și pacient).

Medicii încadrați în unități

medico-sanitare din rețeaua publică sunt funcționari în sensul legii penale,

deoarece în calitate de salariați, exercită o însărcinare în serviciul unei

instituții de stat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că inculpatul funcționa ca medic la Spitalul Județean Slatina, secția

psihiatrie, precum și faptul că avea obligația să elibereze acte de tipul celui

solicitat de denunțătoare în virtutea obligațiilor de serviciu.

Atâta vreme cât pentru eliberarea

respectivului act inculpatul a condiționat prestația sa de primirea unei sume

de bani, care s-a și găsit asupra sa cu ocazia flagrantului, elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.,

sunt integral întrunite.

Față de cele menționate mai sus,

apărările inculpatului vizând pretinsa lipsă a calității de „funcționar”, în

raport de prevederile Legii nr. 306/2004 (privind exercitarea profesiei de

medic) sunt irelevante, legea nu reglementează prin obiectul său statutul

funcționarilor, ci se referă, printre altele, la statutul medicului, ceea ce nu

înseamnă că ar exista o excludere reciprocă, legală, între calitatea de

funcționar și cea de medic.

Atâta vreme cât în înțelesul dat

noțiunii de funcționat de prevederile art. 147 C. pen., orice medic angajat în

cadrul sistemului public de sănătate este și funcționar, inculpatul nu se poate

… de la această calitate care nu îi este atrasă de titlul de medic, ci de

apartenența lui ca angajat la un serviciu de interes public din cele prevăzute

în art. 145 C. pen.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 321 din 20 octombrie 2005 a

Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei),

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON

(1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 321 din 20 octombrie

2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2006.