ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5630/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 216/PA/2006

din 11 mai 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în

judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului

Z.M.

, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin.

(1) C. pen., în final, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținând

următoarea situație de fapt:

Inculpatul Z.M. a avut

calitatea de agent șef adjunct în cadrul Poliției Municipiului Slatina – B.I.C.,

îndeplinind între alte atribuții de serviciu și pe aceea de a pune în executare

mandatele emise de instanțele de judecată, în cazul pedepselor privative de

libertate.

La data de 28 decembrie

2005, conducerea Poliției Municipiului Slatina a repartizat inculpatului Z.M.,

mandatul de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Slatina

condamnatului V.B., pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C.

pen.

Inculpatul Z.M. îl cunoștea

pe condamnatul V.B., întrucât, au fost consăteni și colegi de școală, iar la

data de 4 ianuarie 2006, primul a mers la domiciliul celui din urmă, în vederea

punerii în executare a mandatului emis de instanță.

În timpul discuțiilor,

inculpatul Z.M. a pretins lui V.B. suma de 30.000.000 lei, pentru a amâna

executarea mandatului, primind a doua zi, suma de 20.000.000 lei.

Cu ocazia primirii acestei

sume, inculpatul i-a spus condamnatului că va trebui să-i mai dea și alte sume

de bani, pentru amânarea executării pedepsei, astfel că în perioada 6 ianuarie

2006 – 27 ianuarie 2006, inculpatul a mai primit de la denunțător, în mai multe

rânduri, suma de 24.500.000 lei.

Soluționând cauza în fond,

Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 82 din 21 aprilie 2006, a dispus

condamnarea inculpatului Z.M., în baza art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și în

temeiul art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2

luni închisoare, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă, de 2 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 193

din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul

parchetului prin care se solicitase înlăturarea prevederilor art. 74 și 76 C.

pen. și majorarea pedepselor, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în

sarcina inculpatului.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, considerând că hotărârile pronunțate în cauză, sunt netemeinice,

întrucât în mod greșit, au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub limita

minimului special, prevăzut de lege, pentru fiecare infracțiune săvârșită.

Infracțiunea de luare de

mită prezintă grad de pericol social generic deosebit de ridicat exprimat prin

limitele legale, ale pedepsei prevăzută de lege, respectiv, închisoarea, de la

3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Gradul de pericol social

concret al fiecărei infracțiuni de luare de mită trebuie apreciat de instanța

de judecată prin luarea în considerare a naturii și importanței atribuțiilor de

serviciu pe care le încalcă subiectul activ cât și prin raportarea la mărimea folosului

obținut prin săvârșirea faptei.

În calitate de agent șef

adjunct în cadrul Poliției Municipiului Slatina – B.I.C., inculpatul Z.M. și-a încălcat

atribuțiile de serviciu deosebit de importante prin aceea că nu a pus în

executare un mandat de executare a unei pedepse de 3 ani închisoare, știrbind

prestigiul instituției din care face parte, cât și pe cel al justiției, în

general.

Pentru încălcarea acestor

atribuții de serviciu, inculpatul Z.M. a pretins și primit pe parcursul a 23 de

zile, suma totală de 44.500.000 lei și ar fi continuat să solicite și alte sume

de bani, dacă cel condamnat nu ar fi decis să denunțe autorităților judiciare aceste

fapte.

Instanțele de judecată au

reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art.

74 și 76 C. pen., motivând că a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor și

că nu are antecedente penale ori sancțiuni disciplinare.

În ceea ce privește

atitudinea inculpatului, constând în recunoașterea faptelor comise, se cuvine a

se arăta că aceasta este nesemnificativă, la dosar fiind probe concludente din care

rezultă că a comis infracțiunile ce i se impută.

Pe de altă parte, trebuie

avut în vedere faptul că din suma totală primită, respectiv din 44.500.000 lei,

inculpatul nu a restituit nimic denunțătorului, ceea ce denotă că recunoașterile

sale sunt formale și nu însoțite de voința de restabilire a situației anterioare

săvârșirii infracțiunilor.

În fine, lipsa

antecedentelor penale și a abaterilor disciplinare nu trebuie privită ca un

merit incontestabil al acestuia, ci condiții obligatorii pentru exercitarea

unor atribuții de serviciu care implică exercițiul autorității de stat, cum

presupune și funcția de lucrător de poliție.

Parchetul a solicitat ca, în

conformitate cu prevederile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., să se

admită recursul, să fie casate hotărârile anterioare, înlăturându-se prevederile

art. 74 și 76 C. pen. și că se majoreze pedepsele, pentru infracțiunile comise

de inculpat.

Recursul parchetului este

fondat.

Într-adevăr, analizând

critica formulată de parchet, în cauză, în raport de fapta comisă de inculpat,

dovedită cu probele dosarului, se constată că în mod cu totul nejustificat,

s-au constatat în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, pronunțându-se

astfel, pedepse în discordanță, cu criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen. și, în primul rând, cu gradul de pericol social al faptelor și

făptuitorului.

În această situație, Curtea va

trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, precum și sentința primei instanțe, numai cu privire la

individualizarea pedepselor, înlăturând aplicarea circumstanțelor atenuante.

Rejudecând, în fond cauza,

se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în pedepsele

componente, care vor fi puse în individualitatea lor.

Curtea, înlăturând

circumstanțele atenuante, va trebui să stabilească noi pedepse pentru fiecare

infracțiune, în parte, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.

Apoi, în baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii și arestării preventive.

În rest, se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Văzând și reglementarea plății

avocatului pentru apărarea făcută din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 193

din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul

Z.M.

Casează sentința penală

atacată cu privire la individualizarea pedepselor și înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Rejudecând, în fond,

descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente

de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și 2

luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., stabilește  inculpatului pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 264 C. pen., alin.

(1) C. pen., stabilește inculpatului pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 64 lit.

a), b) și c) și art. 71 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 februarie 2006

la 29 septembrie 2009.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 septembrie 2006.