ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5630/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 216/PA/2006 din 11 mai 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Z.M. , pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., în final, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținând următoarea situație de fapt: Inculpatul Z.M. a avut calitatea de agent șef adjunct în cadrul Poliției Municipiului Slatina – B.I.C., îndeplinind între alte atribuții de serviciu și pe aceea de a pune în executare mandatele emise de instanțele de judecată, în cazul pedepselor privative de libertate.

La data de 28 decembrie 2005, conducerea Poliției Municipiului Slatina a repartizat inculpatului Z.M., mandatul de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Slatina condamnatului V.B., pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. Inculpatul Z.M. îl cunoștea pe condamnatul V.B., întrucât, au fost consăteni și colegi de școală, iar la data de 4 ianuarie 2006, primul a mers la domiciliul celui din urmă, în vederea punerii în executare a mandatului emis de instanță. În timpul discuțiilor, inculpatul Z.M. a pretins lui V.B. suma de 30.000.000 lei, pentru a amâna executarea mandatului, primind a doua zi, suma de 20.000.000 lei.

Cu ocazia primirii acestei sume, inculpatul i-a spus condamnatului că va trebui să-i mai dea și alte sume de bani, pentru amânarea executării pedepsei, astfel că în perioada 6 ianuarie 2006 – 27 ianuarie 2006, inculpatul a mai primit de la denunțător, în mai multe rânduri, suma de 24.500.000 lei. Soluționând cauza în fond, Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 82 din 21 aprilie 2006, a dispus condamnarea inculpatului Z.M., în baza art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și în temeiul art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 193 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul parchetului prin care se solicitase înlăturarea prevederilor art. 74 și 76 C. pen. și majorarea pedepselor, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, considerând că hotărârile pronunțate în cauză, sunt netemeinice, întrucât în mod greșit, au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub limita minimului special, prevăzut de lege, pentru fiecare infracțiune săvârșită. Infracțiunea de luare de mită prezintă grad de pericol social generic deosebit de ridicat exprimat prin limitele legale, ale pedepsei prevăzută de lege, respectiv, închisoarea, de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni de luare de mită trebuie apreciat de instanța de judecată prin luarea în considerare a naturii și importanței atribuțiilor de serviciu pe care le încalcă subiectul activ cât și prin raportarea la mărimea folosului obținut prin săvârșirea faptei. În calitate de agent șef adjunct în cadrul Poliției Municipiului Slatina – B.I.C., inculpatul Z.M. și-a încălcat atribuțiile de serviciu deosebit de importante prin aceea că nu a pus în executare un mandat de executare a unei pedepse de 3 ani închisoare, știrbind prestigiul instituției din care face parte, cât și pe cel al justiției, în general. Pentru încălcarea acestor atribuții de serviciu, inculpatul Z.M.

a pretins și primit pe parcursul a 23 de zile, suma totală de 44.500.000 lei și ar fi continuat să solicite și alte sume de bani, dacă cel condamnat nu ar fi decis să denunțe autorităților judiciare aceste fapte. Instanțele de judecată au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., motivând că a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor și că nu are antecedente penale ori sancțiuni disciplinare. În ceea ce privește atitudinea inculpatului, constând în recunoașterea faptelor comise, se cuvine a se arăta că aceasta este nesemnificativă, la dosar fiind probe concludente din care rezultă că a comis infracțiunile ce i se impută.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că din suma totală primită, respectiv din 44.500.000 lei, inculpatul nu a restituit nimic denunțătorului, ceea ce denotă că recunoașterile sale sunt formale și nu însoțite de voința de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunilor. În fine, lipsa antecedentelor penale și a abaterilor disciplinare nu trebuie privită ca un merit incontestabil al acestuia, ci condiții obligatorii pentru exercitarea unor atribuții de serviciu care implică exercițiul autorității de stat, cum presupune și funcția de lucrător de poliție. Parchetul a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., să se admită recursul, să fie casate hotărârile anterioare, înlăturându-se prevederile art. 74 și 76 C. pen.

și că se majoreze pedepsele, pentru infracțiunile comise de inculpat. Recursul parchetului este fondat. Într-adevăr, analizând critica formulată de parchet, în cauză, în raport de fapta comisă de inculpat, dovedită cu probele dosarului, se constată că în mod cu totul nejustificat, s-au constatat în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, pronunțându-se astfel, pedepse în discordanță, cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și, în primul rând, cu gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului. În această situație, Curtea va trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum și sentința primei instanțe, numai cu privire la individualizarea pedepselor, înlăturând aplicarea circumstanțelor atenuante.

Rejudecând, în fond cauza, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în pedepsele componente, care vor fi puse în individualitatea lor. Curtea, înlăturând circumstanțele atenuante, va trebui să stabilească noi pedepse pentru fiecare infracțiune, în parte, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. Apoi, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive. În rest, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și reglementarea plății avocatului pentru apărarea făcută din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 193 din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul Z.M. Casează sentința penală atacată cu privire la individualizarea pedepselor și înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. Rejudecând, în fond, descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., stabilește inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 264 C. pen., alin. (1) C. pen., stabilește inculpatului pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea art. 64 lit. a), b) și c) și art. 71 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 februarie 2006 la 29 septembrie 2009. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2006.