ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 7 aprilie

2005, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16087 din 14 februarie 2000, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 332

din 25 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile

solicitate, pentru perioada 27 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data

de 1 ianuarie 2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că din probele administrate în cauză, certificatul eliberat de Arhivele

Naționale și declarațiile autentificate ale martorilor F.A. și S.I., rezultă că

reclamantul s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați.

Pe cale consecință, în condițiile în care acesta, minor fiind, nu avea

posibilitatea alegerii altui domiciliu, pe de o parte, iar pe de altă parte, a

fost supus acelorași privațiuni, ca și părinții săi, s-a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

În motivarea recursului s-a susținut

că legea „prevede în mod expres și limitativ”, categoriile de persoane

beneficiare ale legii, iar copiii născuți în refugiu nu se numără printre

aceștia.

S-au invocat, de asemenea, și

dispozițiile H.G. nr. 127/2002, potrivit cărora calitatea de refugiat presupune

schimbarea domiciliului în altă localitate, iar reclamantul, care s-a născut

chiar în localitatea de refugiu a părinților, nu îndeplinește această condiție.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor legale,

beneficiază de drepturile reglementate prin Legea nr. 189/2000, persoanele,

cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut

de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutați, expulzați sau

refugiați în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Textul legii a avut în vedere

persecuțiile de ordin etnic la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada

refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale,

vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că

au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimatul-reclamant s-a născut

la 27 noiembrie 1941, în localitatea Turda, unde părinții săi erau refugiați,

în mod corect instanța de fond a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente și

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea

respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 332 din 25 mai 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2005.