ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5749/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 aprilie 2005, reclamanta Ș.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16776 din 14 martie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor conferite prin Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 331 din 25 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 31 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din probele administrate în cauză, certificatul eliberat de Arhivele Naționale și declarațiile autentificate ale martorilor B.A.

și C.A., rezultă că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați. Pe cale de consecință, în condițiile în care aceasta, minoră fiind, nu avea posibilitatea alegerii altui domiciliu, pe de o parte, iar pe de altă parte a fost supusă acelorași privațiuni, ca și părinții săi, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. În motivarea recursului s-a susținut că legea prevede în mod expres și limitativ, categoriile de persoane beneficiare ale legii, iar copiii născuți în refugiu nu se numără printre acestea. S-au invocat, de asemenea, și dispozițiile H.G.

nr. 127/2002, potrivit cărora calitatea de refugiat presupune schimbarea domiciliului în altă localitate, iar reclamanta care s-a născut chiar în localitatea de refugiu a părinților, nu îndeplinește aceste condiții. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor legale, beneficiază de drepturile reglementate prin Legea nr. 189/2000, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Textul legii a avut în vedere persecuțiile de ordin etnic la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului.

Traiul în refugiu a avut consecințe identice materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum intimata-reclamantă s-a născut la 31 decembrie 1942, în orașul Sibiu, unde părinții săi erau refugiați, în mod corect instanța de fond a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 33 din 25 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.