ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6194 din 25 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 584 din 28 aprilie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta are calitatea cerută de lege, pentru perioada în care părinții săi au fost refugiați, întrucât în acea perioadă era minoră.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că declarațiile martorilor sunt contradictorii, atât cu privire la data plecării în refugiu, cât și cu privire la sfârșitul perioadei refugiului, situația reclamantei nefiind cea a unei persoane născută în refugiu. Recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, minoră fiind, a plecat în refugiu împreună cu familia sa, în toamna anului 1940, în Săulia de Câmpie, județul Mureș, apoi în Luduș, județul Mureș și în continuare, în București; a urmat cursurile școlii primare în perioada 1940 - 1941, în comuna Săulia de Câmpie, județul Mureș, cursurile școlii din Luduș, județul Mureș, clasa a VI-a în perioada 1941 - 1942 și cursurile școlii profesionale de ucenici din București, în perioada 1942 - 1945. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este și cazul copiilor care, minori fiind în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice, au suferit și ei toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză reclamanta, care minoră fiind, s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, minor fiind în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile. În consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 584 din 28 aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.