ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 6194 din 25 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.M. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

întrucât are calitatea de persoană refugiată.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 584 din 28

aprilie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta A.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în

consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de

pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană

refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta are calitatea cerută de lege, pentru perioada în care

părinții săi au fost refugiați, întrucât în acea perioadă era minoră.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că declarațiile martorilor sunt

contradictorii, atât cu privire la data plecării în refugiu, cât și cu privire

la sfârșitul perioadei refugiului, situația reclamantei nefiind cea a unei

persoane născută în refugiu.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că reclamanta, minoră fiind, a plecat în refugiu împreună cu

familia sa, în toamna anului 1940, în Săulia de Câmpie, județul Mureș, apoi în

Luduș, județul Mureș și în continuare, în București; a urmat cursurile școlii

primare în perioada 1940 - 1941, în comuna Săulia de Câmpie, județul Mureș,

cursurile școlii din Luduș, județul Mureș, clasa a VI-a în perioada 1941 - 1942

și cursurile școlii profesionale de ucenici din București, în perioada 1942 - 1945.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este și cazul

copiilor care, minori fiind în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau

au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice, au suferit

și ei toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză reclamanta,

care minoră fiind, s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea de

domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care

le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, minor fiind în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Ca atare, instanța de fond a reținut

corect situația de fapt și a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile.

În consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 584 din 28

aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2005.