ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
sub nr. 6194 din 25 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.M. a
solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea
hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia
să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,
întrucât are calitatea de persoană refugiată.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 584 din 28
aprilie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de
reclamanta A.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în
consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de
pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană
refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde
drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,
cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.
În motivarea soluției s-a
reținut că reclamanta are calitatea cerută de lege, pentru perioada în care
părinții săi au fost refugiați, întrucât în acea perioadă era minoră.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru
nelegalitate, susținând în esență că declarațiile martorilor sunt
contradictorii, atât cu privire la data plecării în refugiu, cât și cu privire
la sfârșitul perioadei refugiului, situația reclamantei nefiind cea a unei
persoane născută în refugiu.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în
cauză rezultă că reclamanta, minoră fiind, a plecat în refugiu împreună cu
familia sa, în toamna anului 1940, în Săulia de Câmpie, județul Mureș, apoi în
Luduș, județul Mureș și în continuare, în București; a urmat cursurile școlii
primare în perioada 1940 - 1941, în comuna Săulia de Câmpie, județul Mureș,
cursurile școlii din Luduș, județul Mureș, clasa a VI-a în perioada 1941 - 1942
și cursurile școlii profesionale de ucenici din București, în perioada 1942 - 1945.
Potrivit prevederilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie
1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații
enumerate.
Din interpretarea
teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în
perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât
persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care
au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este și cazul
copiilor care, minori fiind în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau
au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice, au suferit
și ei toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză reclamanta,
care minoră fiind, s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea de
domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care
le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să
acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au
avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,
și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a
înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a
suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a
fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul
care, minor fiind în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate
consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a
persecuțiilor etnice.
Ca atare, instanța de fond a reținut
corect situația de fapt și a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile.
În consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca
atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 584 din 28
aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 februarie 2005.