ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6346/2005

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 54 din 17

februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad s-a respins, ca nefondată, cererea

condamnatei P.C.L. de revizuire a sentinței penale nr. 221 din 21 octombrie

1999 a Tribunalului Arad și s-a dispus obligarea condamnatei la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că motivele invocate,

respectiv împrejurarea că nu s-a creat un prejudiciu cert și nu s-a pricinuit o

pagubă, iar pedeapsa nu a fost individualizată, fiind prea severă, nu se

regăsesc printre cazurile prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen., care

să justifice revizuirea hotărârii.

S-a reținut, de asemenea, că

aceleași motive au fost invocate de condamnată și în alte cereri de revizuire a

sentinței.

Prin decizia penală nr. 240/ A din

27 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnată reținându-se că hotărârea atacată este legală și

temeinică întrucât prin cererea de revizuire nu s-a invocat nici o situație din

cele prevăzute limitativ în art. 394 C. proc. pen.

Condamnata a declarat recurs

susținând că la data la care s-a soluționat cererea de revizuire în primă

instanță, apărătorul său ales, avocat C.D. se afla imobilizat la pat și nu s-a

putut prezenta în instanță pentru a susține cererea, care a fost soluționată în

lipsa sa și a condamnatei.

S-a mai arătat în motivarea

recursului, că la termenul din 27 iunie 2005, când a fost soluționat apelul,

condamnata era internată în spital și a fost în imposibilitate de a comunica

instanței faptul că nu se poate prezenta la judecată.

În dovedirea recursului condamnata a

depus la dosar o adeverință medicală eliberată la 15 februarie 2005 atestând

faptul că avocatul C.D. este suferind de „lombosciatică acută” și i se

recomandă tratament și repaus în perioada 14 - 19 februarie 2005.

S-a mai depus un bilet de trimitere

în vederea internării la Spitalul Militar Oradea, din 21 iunie 2005 și un

certificat atestând faptul că, în perioada 21 iunie 2005 - 30 iunie 2005,

condamnata a fost în concediu medical.

Recursul nu este fondat.

Primul motiv invocat privind

imposibilitatea apărătorului ales de a se prezenta în instanță la termenul la

care s-a judecat cauza și de a încunoștința despre această imposibilitate nu se

regăsește printre motivele de recurs prevăzute expres și limitativ de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., se referă în exclusivitate la părți și nu la

apărătorii acestora.

Cel de al doilea motiv de recurs își

găsește temeiul în dispozițiile legale sus-menționate dar nu este fondat.

Astfel, actele depuse de condamnată

dovedesc doar că, la data de 21 iunie 2005, i s-a dat un bilet de trimitere în

vederea internării și că de la 21 iunie 2005 până la 30 iunie 2005 a fost în

concediu medical, dar nu sunt de natură a dovedi imposibilitatea condamnatei de

a se prezenta în fața instanței de apel, la data de 27 iunie 2005, atâta timp

cât nu s-a probat internarea efectivă în spital și nici un diagnostic care să

justifice imposibilitatea de prezentare în fața instanței de apel și de

comunicare a acestei imposibilități.

Constatând că din examinarea cauzei

nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata P.C.L. împotriva deciziei penale nr. 240 din 27 iunie

2005 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenta condamnată la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2005.