ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 335/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele SC T. SA și A.F.G. au chemat în judecată S.R. prin M.F. și A.V.A.S. București, solicitând instanței să oblige pârâtele la 1.680.633.378 lei despăgubiri. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că SC T. SA este proprietar tabular asupra imobilului situat în Ghimbav, compus din teren și patru apartamente și că în urma procesului de privatizare acțiunile societății au fost dobândite de către A.F.G., la stabilirea prețului acțiunii avându-se în vedere întreg patrimoniul, inclusiv valoarea imobilului menționat. În conformitate cu prevederile Legii nr. 85/1992 și a Legii nr. 112/1995, SC T. SA Ghimbav a fost obligată prin hotărâri judecătorești, să vândă trei din apartamentele ce compuneau imobilul, la prețuri derizorii, respectiv 42.100.000 lei, 33.980.000 lei, 13.353.000 lei, iar potrivit unei expertize, în prezent valoarea imobilelor este de 1.772.062.378 lei.

Prin sentința nr. 1502 din 1 iulie 2004, Tribunalul Brașov a admis excepțiile invocate în cauză privind lipsa calității procesuale active a reclamantei A.F.G. și lipsa calității procesuale pasive a S.R., prin M.F., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., a admis în parte acțiunea reclamantei SC T. SA Ghimbav, împotriva pârâtei A.V.A.S. care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 860.387.000 lei despăgubiri și 41.052.740 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea reclamantei A.F.G. Instanța a reținut că despăgubirile sunt de 960.387.000 lei, luând în considerare valoarea stabilită prin expertiză la data pronunțării hotărârii judecătorești, că stabilirea despăgubirilor la data intentării acțiunii nu se justifică din moment ce instituția publică nu a fost implicată în litigii care s-au soldat cu obligarea reclamantei la vânzare.

Reclamanta SC T. SA Ghimbav și pârâta A.V.A.S. București au declarat apel împotriva sentinței nr. 1502 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Brașov. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor de 1.641.817.000 lei, susținând că valoarea despăgubirii trebuie acordată ținând seama de valoarea actuală de circulație a imobilelor, că nu a avut nici un moment intenția de a înstrăina imobilele, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R. prin M.F., deoarece potrivit art. 324 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 S.R. este garant privitor la obligația de despăgubire ce incumbă pârâtei A.V.A.S. Pârâta A.V.A.S. a susținut că instanța de fond competentă să judece cauza este Tribunalul București, deoarece litigiul nu este o acțiune reală ci o acțiune personală patrimonială supusă dispozițiilor art. 15 C. proc.

civ., nu se aplică nici dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., privind competența alternativă, întrucât pretențiile nu privesc o obligație comercială. De asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamanta, pentru a primi despăgubiri trebuia să dovedească prejudiciul suferit, dreptul la acțiune s-a prescris pentru că termenul de 3 luni prevăzut de art. 32 28 din Legea nr. 99/1999 a început să curgă de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârilor menționate de reclamantă, împlinindu-se cu mult înainte de promovarea acțiunii de față și că A.V.A.S. nu poate fi ținut să garanteze cumpărătorului pentru evicțiune față de dispozițiile art. 1337 C. civ., iar reclamanții nefiind cumpărători nu pot invoca răspunderea pentru evicțiune.

Prin decizia nr. 254 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ, au fost respinse apelurile ca nefondate. Instanța de apel a reținut cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov că această excepție putea fi invocată numai până la prima zi de înfățișare, în fața instanței de fond, termenul de prescripție este de 3 ani, deoarece este o acțiune în despăgubiri acțiunea reclamantei este admisibilă deoarece a fost lipsită de proprietate contrar voinței ei, pachetul de acțiuni a fost cumpărat la un preț calculat în funcție de valoarea patrimoniului reclamantei la data de 9 mai 1996, din care făceau parte și imobilele, valoarea despăgubirilor stabilită prin hotărâri judecătorești nu acoperă valoarea prejudiciului real suferit de reclamantă.

În ceea ce privește apelul reclamantei, s-a reținut că la data la care aceasta a luat cunoștință de producerea prejudiciului este data rămânerii irevocabile a sentințelor judecătorești și nu data introducerii acțiunii în despăgubiri, corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R. care nu s-a aflat în raporturi juridice cu reclamanta, iar calitatea de garant prevăzută de art. 32 4 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 se exercită de către A.V.A.S. Pârâta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel susținând în esență că hotărârile pronunțate au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată, deoarece dreptul material la acțiune s-a prescris, termenul de 3 luni a început să curgă de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârilor menționate; s-au încălcat dispozițiile art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997, modificată, deoarece în cauză nu s-au restituit imobilele preluate de stat, foștilor proprietari și că se impune efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea contabilă a imobilelor la momentul vânzării de către A.V.A.S. a pachetului de acțiuni reprezentând 40 % din capitalul SC T. SA Ghimbav, prin contractul din 9 mai 1996. Recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare: Pentru imobilele care cad sub incidența dispozițiilor art. 32 4 din Legea nr. 99/1999, valoarea despăgubirii trebuie stabilită la valoarea contabilă a acestora, indicată în dosarul de prezentare întocmit cu ocazia privatizării societăților comerciale. Ca atare este necesar să se stabilească această valoare a imobilelor la momentul vânzării de către A.V.A.S.

a pachetului de acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC T. SA Ghimbav.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 254 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.