ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 335/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantele SC T. SA și A.F.G. au

chemat în judecată S.R. prin M.F. și A.V.A.S. București, solicitând instanței

să oblige pârâtele la 1.680.633.378 lei despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că SC T. SA este proprietar tabular asupra imobilului situat în

Ghimbav, compus din teren și patru apartamente și că în urma procesului de

privatizare acțiunile societății au fost dobândite de către A.F.G., la

stabilirea prețului acțiunii avându-se în vedere întreg patrimoniul, inclusiv

valoarea imobilului menționat.

În conformitate cu prevederile Legii

nr. 85/1992 și a Legii nr. 112/1995, SC T. SA Ghimbav a fost obligată prin

hotărâri judecătorești, să vândă trei din apartamentele ce compuneau imobilul,

la prețuri derizorii, respectiv 42.100.000 lei, 33.980.000 lei, 13.353.000 lei,

iar potrivit unei expertize, în prezent valoarea imobilelor este de

1.772.062.378 lei.

Prin sentința nr. 1502 din 1 iulie

2004, Tribunalul Brașov a admis excepțiile invocate în cauză privind lipsa

calității procesuale active a reclamantei A.F.G. și lipsa calității procesuale

pasive a S.R., prin M.F., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a A.V.A.S., a admis în parte acțiunea reclamantei SC T. SA Ghimbav, împotriva

pârâtei A.V.A.S. care a fost obligată să plătească reclamantei suma de

860.387.000 lei despăgubiri și 41.052.740 lei cheltuieli de judecată și a

respins acțiunea reclamantei A.F.G.

Instanța a reținut că despăgubirile

sunt de 960.387.000 lei, luând în considerare valoarea stabilită prin expertiză

la data pronunțării hotărârii judecătorești, că stabilirea despăgubirilor la

data intentării acțiunii nu se justifică din moment ce instituția publică nu a

fost implicată în litigii care s-au soldat cu obligarea reclamantei la vânzare.

Reclamanta SC T. SA Ghimbav și

pârâta A.V.A.S. București au declarat apel împotriva sentinței nr. 1502 din 1

iulie 2004 a Tribunalului Brașov.

Reclamanta a solicitat obligarea

pârâtelor la plata despăgubirilor de 1.641.817.000 lei, susținând că valoarea

despăgubirii trebuie acordată ținând seama de valoarea actuală de circulație a

imobilelor, că nu a avut nici un moment intenția de a înstrăina imobilele, în

mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R.

prin M.F., deoarece potrivit art. 324 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 S.R. este

garant privitor la obligația de despăgubire ce incumbă pârâtei A.V.A.S.

Pârâta A.V.A.S. a susținut că

instanța de fond competentă să judece cauza este Tribunalul București, deoarece

litigiul nu este o acțiune reală ci o acțiune personală patrimonială supusă

dispozițiilor art. 15 C. proc. civ., nu se aplică nici dispozițiile art. 10 pct.

4 C. proc. civ., privind competența alternativă, întrucât pretențiile nu

privesc o obligație comercială.

De asemenea, pârâta a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamanta, pentru a primi

despăgubiri trebuia să dovedească prejudiciul suferit, dreptul la acțiune s-a

prescris pentru că termenul de 3 luni prevăzut de art. 32

28

din

Legea nr. 99/1999 a început să curgă de la rămânerea definitivă și irevocabilă

a hotărârilor menționate de reclamantă, împlinindu-se cu mult înainte de

promovarea acțiunii de față și că A.V.A.S. nu poate fi ținut să garanteze

cumpărătorului pentru evicțiune față de dispozițiile art. 1337 C. civ., iar

reclamanții nefiind cumpărători nu pot invoca răspunderea pentru evicțiune.

Prin decizia nr. 254 din 16

decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ,

au fost respinse apelurile ca nefondate.

Instanța de apel a reținut cu

privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov că această

excepție putea fi invocată numai până la prima zi de înfățișare, în fața

instanței de fond, termenul de prescripție este de 3 ani, deoarece este o

acțiune în despăgubiri acțiunea reclamantei este admisibilă deoarece a fost

lipsită de proprietate contrar voinței ei, pachetul de acțiuni a fost cumpărat

la un preț calculat în funcție de valoarea patrimoniului reclamantei la data de

9 mai 1996, din care făceau parte și imobilele, valoarea despăgubirilor

stabilită prin hotărâri judecătorești nu acoperă valoarea prejudiciului real

suferit de reclamantă.

În ceea ce privește apelul

reclamantei, s-a reținut că la data la care aceasta a luat cunoștință de

producerea prejudiciului este data rămânerii irevocabile a sentințelor

judecătorești și nu data introducerii acțiunii în despăgubiri, corect a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R. care nu s-a aflat în

raporturi juridice cu reclamanta, iar calitatea de garant prevăzută de art. 32

4

alin. (6) din Legea nr. 99/1999 se exercită de către A.V.A.S.

Pârâta A.V.A.S. a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel susținând în esență că hotărârile

pronunțate au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 32

28

din O.U.G.

nr. 88/1997, modificată, deoarece dreptul material la acțiune s-a prescris,

termenul de 3 luni a început să curgă de la data rămânerii definitive și

irevocabile a hotărârilor menționate; s-au încălcat dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, modificată, deoarece în cauză nu s-au restituit

imobilele preluate de stat, foștilor proprietari și că se impune efectuarea

unei expertize contabile care să stabilească valoarea contabilă a imobilelor la

momentul vânzării de către A.V.A.S. a pachetului de acțiuni reprezentând 40 %

din capitalul SC T. SA Ghimbav, prin contractul din 9 mai 1996.

Recursul este fondat, pentru cele ce

se vor arăta în continuare:

Pentru imobilele care cad sub

incidența dispozițiilor art. 32

4

din Legea nr. 99/1999, valoarea

despăgubirii trebuie stabilită la valoarea contabilă a acestora, indicată în

dosarul de prezentare întocmit cu ocazia privatizării societăților comerciale.

Ca atare este necesar să se

stabilească această valoare a imobilelor la momentul vânzării de către A.V.A.S.

a pachetului de acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC T. SA

Ghimbav.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București, împotriva deciziei nr. 254 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială și contencios administrativ.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.