ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5530/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

aprilie 2005, reclamanta SC G.I. SRL a solicitat suspendarea executării

procesului-verbal nr. 17 din 30 septembrie 2003, întocmit de Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Prahova - Direcția Control Fiscal, până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că prin procesul-verbal menționat s-a stabilit că nu a desfășurat

operațiuni de producție soft, pentru care ar fi beneficiat de cota 0 T.V.A. și

de reducerea cu 5% a impozitului pe profit pentru veniturile realizate din

export, fiind obligată la plata sumei totale de 15.485.125.359 lei, pentru

activitatea desfășurată în perioada 2000 - 2003.

Mai arată că la 15 octombrie 2003 a

contestat procesul-verbal, contestație ce a fost suspendată prin decizia nr. 98

din 7 aprilie 2004, a Ministerului Finanțelor Publice, ca urmare a existenței

unor cercetări penale în cauză.

Menționează că a primit somație și

titlu executoriu și în baza lor s-a început executarea sa prin poprire asupra

conturilor bancare și cu toate că a contestat procesul-verbal, a achitat o

parte din creanță, are instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile

și că totuși se urmărește vânzarea silită a acestora, cu toate că, fiind

echipamente de producție, s-ar bloca total activitatea sa.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 946 din

19 mai 2005, a respins excepțiile privind tardivitatea formulării cererii și a

autorității de lucru judecat, dar a admis excepția inadmisibilității cererii de

suspendare, respingând cererea, ca inadmisibilă.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că pe rolul Curții de Apel Ploiești s-a aflat acțiunea având ca

obiect contestarea deciziei nr. 98/2004, a Ministerului Finanțelor Publice,

acțiune suspendată în baza prevederilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ. și că,

nefiind anulată decizia nr. 98/2004, prin hotărâre judecătorească irevocabilă,

procedura administrativă de soluționare a contestației administrative împotriva

procesului-verbal din 30 septembrie 2003 este suspendată și, ca atare, nu este

îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică.

Susține că cererea de suspendare a

executării titlului de creanță este admisibilă în temeiul art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, deoarece singura condiție impusă de acest text de lege este

ca în prealabil să fi făcut o sesizare la autoritatea emitentă a actului,

cerință îndeplinită prin formularea contestației împotriva procesului-verbal,

la Ministerul Finanțelor Publice, iar ulterior a contestat actul în justiție,

cauză care a fost greșit și nelegal suspendată de Curtea de Apel Ploiești.

Recursul este fondat.

Conform prevederilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, „În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului

administrativ, până la pronunțarea instanței de fond”.

Recurenta a făcut dovada că,

anterior introducerii cererii de suspendare a executării procesului-verbal, s-a

adresat cu contestație la Ministerul Finanțelor Publice, îndeplinind, astfel,

condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, ulterior a formulat și

acțiune în justiție, în vederea anulării actului administrativ și este

irelevant în cauză că organul administrativ-jurisdicțional sau instanța de

judecată au suspendat soluționarea contestației, respectiv a acțiunii.

Instanța de fond trebuia să se

pronunțe asupra admisibilității cererii de suspendare a executării

operațiunilor sau actelor administrative în baza căreia se pornea executarea

împotriva recurentei, indiferent de stadiul în care se aflau contestația sau

acțiunea acesteia.

Astfel fiind, în temeiul art. 312,

313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința recurată va fi casată

și se va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC G.I.

SRL Ploiești împotriva sentinței civile nr. 946 din 19 mai 2005 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.