ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5530/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2005, reclamanta SC G.I. SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal nr. 17 din 30 septembrie 2003, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova - Direcția Control Fiscal, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin procesul-verbal menționat s-a stabilit că nu a desfășurat operațiuni de producție soft, pentru care ar fi beneficiat de cota 0 T.V.A.

și de reducerea cu 5% a impozitului pe profit pentru veniturile realizate din export, fiind obligată la plata sumei totale de 15.485.125.359 lei, pentru activitatea desfășurată în perioada 2000 - 2003. Mai arată că la 15 octombrie 2003 a contestat procesul-verbal, contestație ce a fost suspendată prin decizia nr. 98 din 7 aprilie 2004, a Ministerului Finanțelor Publice, ca urmare a existenței unor cercetări penale în cauză. Menționează că a primit somație și titlu executoriu și în baza lor s-a început executarea sa prin poprire asupra conturilor bancare și cu toate că a contestat procesul-verbal, a achitat o parte din creanță, are instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și că totuși se urmărește vânzarea silită a acestora, cu toate că, fiind echipamente de producție, s-ar bloca total activitatea sa.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 946 din 19 mai 2005, a respins excepțiile privind tardivitatea formulării cererii și a autorității de lucru judecat, dar a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, respingând cererea, ca inadmisibilă. Instanța reține, în motivarea sentinței, că pe rolul Curții de Apel Ploiești s-a aflat acțiunea având ca obiect contestarea deciziei nr. 98/2004, a Ministerului Finanțelor Publice, acțiune suspendată în baza prevederilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ. și că, nefiind anulată decizia nr. 98/2004, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, procedura administrativă de soluționare a contestației administrative împotriva procesului-verbal din 30 septembrie 2003 este suspendată și, ca atare, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică. Susține că cererea de suspendare a executării titlului de creanță este admisibilă în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece singura condiție impusă de acest text de lege este ca în prealabil să fi făcut o sesizare la autoritatea emitentă a actului, cerință îndeplinită prin formularea contestației împotriva procesului-verbal, la Ministerul Finanțelor Publice, iar ulterior a contestat actul în justiție, cauză care a fost greșit și nelegal suspendată de Curtea de Apel Ploiești. Recursul este fondat.

Conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond”. Recurenta a făcut dovada că, anterior introducerii cererii de suspendare a executării procesului-verbal, s-a adresat cu contestație la Ministerul Finanțelor Publice, îndeplinind, astfel, condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, ulterior a formulat și acțiune în justiție, în vederea anulării actului administrativ și este irelevant în cauză că organul administrativ-jurisdicțional sau instanța de judecată au suspendat soluționarea contestației, respectiv a acțiunii.

Instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra admisibilității cererii de suspendare a executării operațiunilor sau actelor administrative în baza căreia se pornea executarea împotriva recurentei, indiferent de stadiul în care se aflau contestația sau acțiunea acesteia. Astfel fiind, în temeiul art. 312, 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința recurată va fi casată și se va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC G.I. SRL Ploiești împotriva sentinței civile nr. 946 din 19 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.