ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6315/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 1

septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispozițiilor art. 42 C.

proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei ce a format obiectul

dosarului nr. 4162/2005, la Tribunalul Neamț.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că, la 15 octombrie 1998, petiționarii H.A. și P.T. au

sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări față de

numitul C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă,

prevăzută de art. 214 C. pen., și de înșelăciune, prevăzută de art. 215 din

același cod, pe considerentul că în perioada cât a fost administrator unic al

SC I.I. SRL Toșorog, i-a indus în eroare determinându-i să cumpere 60 % din

capitalul social al respectivei societăți, el gestionând necorespunzător patrimoniul

firmei, cu consecința păgubirii acesteia cu 5 miliarde de lei.

Prin rezoluția din 30 decembrie 1998,

dată în dosarul nr. 201/P/1998, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a

confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi

penale în ce-l privește pe C.I., pentru infracțiunile reclamate, cu motivarea

neîndeplinirii, în cauză, a elementelor constitutive.

Soluția de mai sus a fost infirmată prin

rezoluția din 7 octombrie 1999 luată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție în dosarul nr. 17871/4815/1999.

La 7 iunie 2000, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău a dispus din nou neînceperea urmăririi penale,

reținându-se că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

pentru care a fost cercetat C.I..

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a infirmat soluția de mai sus prin rezoluția din 22 octombrie 2001.

La 18 decembrie 2002, prin

rezoluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a confirmat propunerea

organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de C.I.,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 214 și art. 215 C. pen., și această

rezoluție reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

respectivelor infracțiuni, cele reclamate de petiționari având caracter civil.

Plângerea celor doi petiționari

împotriva rezoluției de mai sus, a fost respinsă prin Ordonanța nr. 505/II/2/2003

din 9 mai 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău.

Împotriva acestei ordonanțe,

petiționarii au adresat plângere la Curtea de Apel Bacău, ei cerând

desființarea ei și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi

penale, în opinia petiționarilor faptele întrunind elementele constitutive ale

infracțiunilor de gestiune frauduloasă și de înșelăciune.

În raport de dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., instanța sesizată a reținut că din motivarea

plângerii, fapta lui C.I., de a fi prejudiciat firma cu suma de 5 miliarde de

lei, precum și de a fi cauzat o tulburare însemnată a activității, încadrarea

juridică a infracțiunii de înșelăciune ar fi nu prevederile art. 215 alin. (5) C.

pen., situație în care, în raport de dispozițiile art. 27 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., competența materială de judecare în fond revine Tribunalului Neamț.

Împotriva sentinței, petiționarii,

în termenul legal, au declarat recursuri, nemotivate în scris sau oral.

Recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit dispozițiile art. 278

1

alin. (1

0

) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile

pronunțate potrivit alin. lit. a) (respinge plângerea, menținând soluția din

rezoluția sau ordonanța atacată) și b) (admite plângerea, desființează

rezoluția și ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea

începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz).

Or, în cauză, sentința recurată este

de dezânvestire.

Ca atare, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile

declarate sunt inadmisibile și vor fi respinse.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de petenții H.A. și P.T. împotriva sentinței penale nr. 29

din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 80 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2005.