ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5746/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23 martie

2005, reclamanta I.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a

Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara, anularea Ordinului nr. 70 din

26 ianuarie 2005 și a adresei nr. 7114 din 15 februarie 2005, emise de prima

pârâtă, și a adresei nr. 3110 din 3 februarie 2005, emisă de a doua pârâtă,

precum și obligarea acestora la emiterea unei dispoziții prin care să i se

acorde reclamantei, creșterile salariale solicitate în baza O.U.G. nr. 92/2004,

începând cu 1 ianuarie 2005 și 1 octombrie 2005.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 173 din 23 mai

2005, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantei, încadrată în funcția publică de auditor, clasa

I, la Direcția Regională Vamală Timișoara, îi sunt aplicabile dispozițiile pct.

2 din Cap. B al Anexei nr. III din O.U.G. nr. 92/2004 și pe cale de consecință,

nu poate beneficia de majorarea salarială de 20% pretinsă, beneficiul acestei

majorări acordându-se numai categoriilor de funcționari expres și limitativ

prevăzuți la pct. 1, 3 și 4 al Cap. B din Anexa nr. III ale ordonanței

menționate.

În concluzie, instanța de fond a

conchis că reclamanta nu poate invoca vătămarea unui drept recunoscut de lege,

iar pentru situația în care era nemulțumită de însăși dispoziția legii, avea

posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate și a introducerii

unei acțiuni în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, a

contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, solicitând, în principal, casarea hotărârii

instanței de fond și trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru lipsa de rol

activ a instanței care nu i-a pus în vedere posibilitatea invocării excepției

de neconstituționalitate, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul

admiterii acțiunii.

În sprijinul cererilor formulate,

recurenta-reclamantă a susținut că toate funcțiile publice din cadrul

Autorității Naționale a Vămilor ar trebui să beneficieze de calitatea de

personal vamal și, pe cale de consecință, de aceeași salarizare, inclusiv

funcția de auditor, atâta vreme, cât aceștia, în baza Legii nr. 672/2002, sunt numiți

de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor și sunt direct subordonați

acestuia și în condițiile în care, pretinde recurenta, nu există dispoziții

legale imperative care exclud categoria auditorilor de la plata acestui spor

salarial.

Recursul este nefondat.

Așa cum a rezultat din probele

administrate la fond, recurenta a fost reîncadrată în funcția publică de

auditor în cadrul Direcției Regionale Vamale Timișoara, prin Ordinul

Autorității Naționale a Vămilor nr. 79 din 26 ianuarie 2001, cu un salariu de

bază de 7.221.600 lei, conform dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2) din

O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.

Este adevărat că în nota din

subsolul Anexei nr. III a ordonanței mai sus menționate se prevede o creștere

salarială de 20%, dar cu mențiunea expresă că aceasta se referă la funcționarii

vamali prevăzuți la pct. 1, 3 și 4 al Cap. B din anexa menționată mai sus.

Cum funcționarii vamali încadrați în

funcția de auditor - cazul recurentei, sunt salariați conform pct. 2 din anexă,

este evident că mărirea salarială nu se referă și la aceștia, așa cum corect a

reținut instanța de fond.

Pentru aceste considerente și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

, nu există motive de casare

sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea respinge recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.D.

împotriva sentinței civile nr. 173 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.