ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.02.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2006

HOTĂRÂRE
28.02.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

martie 2005, reclamantul N.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara, anularea Ordinului

nr. 79 din 26 ianuarie 2005 și a adresei nr. 7115 din 15 februarie 2005, emise

de pârâta I, a adresei nr. 3109 din 3 februarie 2005, emisă de pârâta II,

precum și obligarea ordonatorului de credit să emită o dispoziție prin care

să-i acorde creșteri salariale începând cu 1 ianuarie 2005 și 1 octombrie 2005,

în procentele prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004, pentru funcționarii publici.

Prin sentința civilă nr. 199 din 7

iulie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului.

Instanța a reținut că reclamantul

este încadrat ca auditor în cadrul Direcției Regionale Vamale Timișoara,

beneficiind de salarizare pentru personalul vamal, precizată în Anexa nr. III

cap. B din O.U.G. nr. 92/2004, iar majorarea salarială de 20% la salariul de bază,

pe care o pretinde, se aplică numai în cazurile prevăzute, în aceiași Anexă nr.

III cap. B, la pct. 1, 3 și 4, respectiv consilierilor experți, inspectorilor

consilieri juridici și referenților de specialitate.

Față de aceste prevederi legale,

instanța de fond a conchis că reclamantul nu a dovedit vătămarea unui drept

recunoscut de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, solicitând, în principal, casarea acestuia și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, iar în solidar, modificarea sentinței

atacate, în sensul admiterii acțiunii.

S-a invocat pe această cale, și

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Anexa nr. III pct. D -

Sporuri specifice - din O.U.G. nr. 92/2004, excepție pe care instanța a

respins-o.

În motivele de recurs s-a susținut

că Anexa nr. III din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor

salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, „a fost aplicată în

litera legii, și nu în spiritul ei”, generând situația ilegală în care funcția

de auditor nu este retribuită în acord cu restul personalului vamal.

De asemenea, s-a susținut că, în

condițiile în care auditorii sunt numiți direct de către „conducătorii

entității publice din cadrul personalului vamal”, cărora le sunt direct

subordonați, în mod legal sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de 20%

prevăzut prin actul normativ menționat mai sus.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a contestat

ordinul sus-menționat, pe motiv că, deși este personal vamal, nu i s-a aplicat

o majorare de 20% la salariul de bază, deși alte categorii din același personal

beneficiază de majorare.

Potrivit dispozițiilor Anexei nr.

III a O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a

altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, salariile de bază

ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute la

pct. 1, 3 și 4 ale lit. b) din prezenta anexă.

În fapt beneficiază de acest spor,

numai funcțiile de consilier, expert, inspector, consilier juridic de la pct.

1, referent de specialitate de la pct. 3 și referent de la pct. 4, funcțiile de

auditori de la pct. 2 și cea de comisar de la pct. 5 fiind excluse.

Întrucât recurentul-reclamant deține

funcția de auditor, pe care legea nu o prevede pentru a putea beneficia de

spor, în mod corect instanța de fond a reținut că ordinul emis de pârâtă în

acest sens este legal.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamant se va respinge ca nefondat.

În ce privește excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor Anexei nr. III pct. 2 din O.U.G. nr.

92/2004, deși în ședința publică de la 29 noiembrie 2005 s-a dispus ca

recurentul-reclamant să indice textele din Constituția României cu care intră

în conflict prevederile ordonanței de urgență, acesta nu s-a conformat, motiv

pentru care s-a respins excepția invocată.

Respinge recursul declarat de N.D.

împotriva sentinței civile nr. 199 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-30
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5746/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 martie 2005, reclamanta I.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală
ÎCCJ 2006-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 572/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 23 martie 2005, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională
ÎCCJ 2006-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3442/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 89 din 20 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2879
ÎCCJ 2004-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7722/2004
curată în ordonanța corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003. Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
ÎCCJ 2004-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7721/2004
oare strecurată în ordonanța corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003. Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9
Sursă