ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9340/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 149 din 23 aprilie 2002, prin care a respins în primă instanță acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A.A.S. împotriva pârâților Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, SC C. SA Craiova și SC R. SA Craiova, având ca obiect obligarea pârâților, potrivit Legii nr. 10 /2001, la restituirea în natură a unui autoturism marca Mercedes Benz confiscat fără titlu de către stat de la autorul său ori plata de despăgubiri în echivalentul autoturismului în sumă de 104.000 Euro. Sentința a fost atacată cu cerere de revizuire de către reclamant care a invocat cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. în sensul că instanța de fond nu a soluționat un capăt de cerere din acțiunea dedusă judecății sale, cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că ulterior soluționării fondului a descoperit înscrisuri noi, precum și critici vizând modul de soluționare a fondului. Învestit cu soluționarea cererii de revizuire, Tribunalul Dolj, secția civilă, a examinat fiecare din motivele de revizuire invocate, găsindu-le nefondate, după care a constatat că, indiferent de susținerile din calea de atac extraordinară, soluția dată fondului nu poate fi schimbată, întrucât bunul cerut a fi restituit în natură pentru care s-a solicitat alternativ măsura reparatorie a despăgubirilor bănești, este un bun mobil, astfel că nu face obiectul Legii nr. 10 /2001.

Ca urmare, cererea de revizuire a fost respinsă prin hotărârea nr. 201 din 9 aprilie 2003 pronunțată de instanța de revizuire arătată. Apelul declarat de revizuent a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 315 din 5 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Instanța de apel a statuat că parte din susținerile formulate pe calea revizuirii vizau fondul dreptului neîndeplinind cerințele art. 322 C. proc. civ. iar înscrisurile invocate ca acte noi nu sunt determinante pentru soluționarea fondului din moment ce bunul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Revizuentul a declarat recurs, amplu motivat în fapt, prin care critică modul de rezolvare a cererii de revizuire, combătând în principal aserțiunea acestora referitoare la inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001, susținând că legea nu distinge între bunurile mobile și cele imobile, iar în subsidiar referindu-se la greșita soluționare a fondului pricinii.

Recursul nu este fondat. Într-adevăr, instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă în considerația faptului că a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 în condițiile în care se solicitau măsuri reglementate de această lege, dar pentru un bun mobil care nu făcea obiectul legii. În aceste condiții, este evident că toate cererile deduse aceleași judecăți au fost respinse pentru temeiul juridic arătat, iar actele noi referitoare la bunul mobil respectiv nu aveau caracter determinant în sensul că, dacă s-ar fi aflat la dosar, ar fi condus prin ele însele la darea altor soluții astfel că pe deplin legal s-a hotărât în soluționarea cererii de revizuire că sunt nefondate motivele circumscrise pct. 2 și 5 ale art. 322 C. proc.

civ. De asemenea, criticile susținute prin aceeași cerere de revizuire cu privire la încălcarea legii de către instanța de fond, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire, fiind concomitent real că Legea nr. 10/2001 reglementează doar regimul juridic al unor imobile, incluzând în domeniul său de aplicare și bunurile mobile devenite imobile prin incorporare, ceea ce nu este cazul concret care se referă la un autoturism. Pentru cele arătate recursul este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul A.A.S împotriva deciziei nr. 315 din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.